EFECTELE RĂZBOIULUI ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEŞTI. Schimbarea regimului ar putea duce la recuperarea mai rapidă a creanţelor României. Între timp, multe firme au îngheţat activitatea în statul nord-african.

Conflictul din Libia ar putea deschide o mică portiţă în recuperarea creanţelor pe care companiile româneşti le-au adunat încă din timpul regimului comunist. Totuşi va fi nevoie de o perioadă de liniştire a apelor, după instaurarea unui nou regim democrat.

Situaţia datoriilor pe care Libia le avea de achitat României a fost, de altfel, unul dintre subiectele pe care preşedintele Traian Băsescu a vrut să le discute la întâlnirea din 2006 cu liderul libian Muammar Gaddafi.

În total, drepturile valutare ale României din Libia însumează 45,568 milioane dolari şi 22,93 milioane dinari libieni (circa 18,12 milioane dolari), sume care provin din operaţiuni de comerţ exterior şi cooperare economică derulate înainte de 31 decembrie 1989, potrivit datelor furnizate EVZ de către Ministerul Finanţelor Publice.

Gigi Becali: "Banii îi recuperez oricum ar fi"

Cele mai mari sume le au de recuperat Romtehnica, de 39,25 milioane dolari, şi Arcom - 16,6 milioane dinari libieni (circa 13,5 milioane dolari).

Firma Arcom este deţinută de omul de afaceri Gigi Becali, care ne-a declarat însă că suma totală a creanţelor sale în Libia este de 100 milioane dolari, cu tot cu penalizări. "Banii aceia o să-i recuperez, oricum ar fi. Am făcut deja demersuri pentru recuperarea datoriei. Dacă va pica Gaddafi, va fi mai uşor, pentru că noul regim democrat va plăti prima dată datoriile, pentru a demonstra că e de bună-credinţă", a afirmat Becali.

De altfel, şi în opinia lui Teodor Meleşcanu, preşedintele Comisiei de apărare din Senat, schimbarea regimului Gaddafi cu unul de "orientare pluralistă" ar putea grăbi recuperarea datoriei Libiei către România. "În cadrul întâlnirii dintre preşedintele Băsescu şi Muammar Gaddafi, acesta din urmă a spus clar că datoria către România nu este subiect de discuţie", ne-a declarat Meleşcanu.

O schimbare de regim totalitar este, în opinia lui Meleşcanu, doar o garanţie că va exista un dialog deschis cu privire la datorii, nu şi că acestea vor fi recuperate.

Libia, o piaţă profitabilă

Pe de altă parte, în ultimii ani, Libia a fost o piaţă extrem de profitabilă pentru unii exportatori. În 2010, România a reuşit pentru prima dată să aibă exporturi (59 milioane dolari) mai mari decât importurile (46 milioane dolari). De pildă, afacerile derulate de Arctic (unul din principalii exportatori către această ţară) pe piaţa libiană au fost în continuă creştere în ultimii trei ani. "Din ce am auzit, există în prezent câteva camioane cu congelatoare orizontale blocate la graniţa cu Libia", ne-a spus un reprezentant al Arctic, companie deţinută de Arcelik (Turcia). El a spus că încă nu s-au observat întârzieri la achitarea contractelor.

De la izbucnirea conflictelor, multe companii româneşti, mai ales din domeniul petrolier, printre care Rompetrol sau Petroconsult, au fost nevoite să-şi suspende activitatea din zonă şi să-şi aducă oamenii în ţară.

Totodată, exporturile de ţiţei ale Libiei au fost oprite complet, ceea ce afectează şi piaţa locală. Printre cei afectaţi se află şi grupul austriac OMV, prezent şi pe piaţa românească.

COMERŢ. Protestatarii au blocat în vamă transporturile de mărfuri FOTO: AP CREANŢE ISTORICE

Câţi bani mai avem de recuperat din Irak

În ciuda schimbării regimului totalitar din Irak, nici acum nu ne-am recuperat creanţele. "După războiul din Irak, s-a format un club al ţărilor creditoare, care au redus datoria Irakului. România mai are de încasat circa un miliard de dolari, nerecuperat însă nici până acum", a spus Teodor Meleşcanu.

În 2005, Irak s-a angajat să achite României până în 2028 întreaga datorie către statul român, rezultată din activitatea de comerţ exterior de dinainte de 1989. Astfel, statul român va încasa în perioada 2009-2028, suma de 977 milioane dolari.

Până în prezent, în baza acordului bilateral, a fost încasată suma de 27.200.949 dolari (reprezentând primele şase tranşe din dobânda datorată de partea irakiană, din care 5.714.953 dolari în anul 2009, 12.832.336 dolari în 2010 şi 8.653.660 dolari în 2011).

În luna septembrie 2011, urmează să se înceapă rambursarea capitalului (rată de 35.954.229 dolari), potrivit datelor primite de la MFP. PRONOSTICUL UNUI FOST DIPLOMAT

"Grosul datoriilor nu va fi returnat"

Vlad Odobescu

În octombrie 1983, Florea Dumitrescu, consilier al lui Nicolae Ceauşescu, prezenta raportul unei vizite de patru zile în Libia. Prima problemă pe care oficialul român o discutase cu oamenii lui Gaddafi era cea a datoriilor faţă de România. Impasul survenea într-un moment în care relaţiile economice dintre cele două state se aflau într-o perioadă de vârf.

La acea dată, libienii erau restanţi cu plata a 100 de milioane de dolari către întreprinderile româneşti, creanţe acumulate din cauza "greutăţilor financiare temporare" pe care le traversa statul nord-african. În schimb, libienii se ofereau să livreze României ţiţei care să acopere plata facturilor.

"În ultimele 10 zile s-au virat în contul Arcom şi Contrasimex circa 6 milioane de dolari şi s-au livrat 26.800 de tone ţiţei în valoare de circa 6 milioane de dolari. De asemenea (Abdel Ati Obeidi, secretarul Biroului de legături externe libian - n.r.) a promis că va discuta cu primul-ministru (care era plecat din capitală) şi cu alţi colegi ai săi aflaţi în misiune în străinătate, problema încheierii de noi contracte pentru lucrări de construcţii în Libia", arăta Florea Dumitrescu în raport. "Se schimbă conducătorii, datoriile sunt «uitate»"

La începutul lui 1984, după stabilirea noului buget al Libiei, urmau să fie organizate lucrări ale unei comisii mixte românolibiene şi să fie pregătite "noile acţiuni de cooperare bilaterală la nivel înalt".

Acum, când situaţia din Libia a explodat, cea a datoriilor faţă de România se complică mult.

"Cred că grosul acestor datorii nu va fi returnat. De obicei, când se schimbă conducătorii, datoriile sunt «uitate». Există şi calea juridică: România ar putea apela la Curtea Internaţională de Justiţie. Dar e vorba de ani şi ani de zile", a explicat pentru EVZ un fost diplomat cu misiuni în majoritatea ţărilor arabe, care preferă să-şi păstreze anonimatul.

În cazul datoriilor Libiei faţă de companiile româneşti, acesta spune că au existat anumite demersuri după 1989, însă "din cauza moralei noastre comerciale situaţia nu s-a rezolvat."