Într-o familie modestă din Paris, la 12 noiembrie 1840, vedea lumina zilei Auguste Rodin, cel despre care se spune, în nenumărate rânduri, că a marcat major limbajul sculpturii.

Remarcabil este faptul că prin atelierul marelui artist a trecut şi Constantin Brâncuşi, pentru a învăţa mai multe din tainele sculpturii. În 1853, la vârsta de 14 ani, Rodin era admis la École Spéciale de Dessin et de Mathématiques ("Şcoala specială de desen şi matematică"). A urmat cursurile desenatorului Horace Lecoq de Boisbaudran şi ale pictorului Stéphane Belloc. A studiat apoi la Şcoala de Arte Decorative, dar a fost respins de trei ori în cursul acestor ani în încercarea de a fi admis la École des Beaux-Arts. Libertatea unui spirit genial Auguste Rodin a urmat cursuri de literatură şi istorie la Collège de France şi a intrat în 1862 în ordinul monahal "Pères du Saint-Sacrement", dar superiorul de acolo l-a încurajat să-şi urmeze destinul artistic. A debutat cu portrete şi desene, apoi a lucrat în atelierul lui Albert Carrier-Belleuse, reprezentant al stilului "seconde Empire", realizând decoraţii murale, modele de ornamente şi vase la manufacturile de porţelan din Sèvres. A făcut litografii, picturi şi lucrări de grafică, dar, după cum subliniază biografii, rămâne inegalabil şi nemuritor prin sculpturile sale, care exprimă libertatea unui spirit genial. Din uriaşa operă a acestui om care a deschis drumul spre sculptura modernă a secolului al XX-lea, iată doar câteva dintre cele mai cunoscute sculpturi şi monumente: "Gânditorul", "Sărutul", "Faun şi nimfă", "Burghezii din Calais", "Cele trei umbre", "Mâna lui Dumnezeu". În muzee bine încălzite Cunoscut şi apreciat încă din viaţă de artişti, literaţi şi oameni de stat din Europa şi America, Rodin a fost şi contestat de cei mai puritan, iar viaţa sa particulară tumultuoasă nu a fost niciodată dată drept exemplu. I s-a dedicat un muzeu memorial la Paris, iar lucrările sale se află în aproape toate marile muzee ale lumii. Se ştie că în cazul marilor artişti sfârşitul nu poate fi unul obişnuit, dar în cazul lui Rodin, soarta nu poate fi numită ironică,ori crudă, ci pur şi simplu incredibilă: în 1917, sculptorul murea de frig, întrucât statul francez a refuzat să îi acorde un ajutor financiar! Iar fraza consacrată în timp cu privire la moartea lui Rodin este aceea că "în tot acest timp, sculpturile sale se aflau în muzee bine încălzite"…