Am citit, întâmplător, în numărul din octombrie al revistei Harvard Business Review, un interviu cu Gautam Mukunda, profesor la Harvard: "Great leaders don't need experience". Teoria lui Mukunda este că aşa-numiţii "lideri filtraţi", "insideri", oameni a căror carieră a evoluat "normal", pot să-şi îndeplinească bine sarcinile, dar probabil nu vor fi niciodată "strălucitori".
"Cel mai bun lider este cel care ia decizii pe care nimeni altcineva nu le-ar fi luat", spune Mukunda. El oferă exemplul preşedintelui Abraham Lincoln, un lider "ne-filtrat", un outsider în Partidul Republican, dar care a avut curajul să se confrunte cu sudul secesionist. Alt exemplu oferit de Mukunda: Churchill, un lider "nefiltrat", care a decis să continue lupta cu Germania nazistă, spre deosebire de lordul Halifax, omul sistemului. Nu este greu să făcem legătura cu situaţia actuală a opoziţiei. Poate că Blaga sau Ungureanu, cu experienţa lor, cu o bună capacitate organizatorică, crescuţi în interiorul sistemului ar fi fost potriviţi în vremuri normale. Însă nu sunt astfel de vremuri. USL are puterea politică, are bani (foarte mulţi) şi este hotărât să ocupe absolut toate poziţiile din statul român: de la justiţie la servicii secrete, de la administraţie (inclusiv cea prezidenţială) la radioul şi televiziunea publică. Nu va scăpa nici presa independentă. USL va lua peste 50% din locurile din parlament şi, după ce va cumpăra la bucată sau la pachet parlamentarii lui Dan Diaconescu, va avea o majoritate de peste 66% care-i va permite să modifice rapid Constituţia şi care va împiedica opoziţia să mai depună moţiuni de cenzură. PDL se va putea considera fericit dacă va controla 25% din parlament, ceea ce i-ar permite să sesizeze Curtea Constituţională. Dar USL va începe presiunile, iar primarii şi parlamentarii democrat-liberali vor începe să se evapore, unul câte unul. Riscul este ca, în 2016, să avem un oligopol al PSD şi PNL, plus un partid radical, gen PRM sau PP-DD, care să colecteze voturile extremiştilor şi lumpenului. Avem un precedent, care ne arată că există un public dornic de schimbare şi care nu-l vrea pe Dan Diaconescu: cele aproape zece procente pe care le-a obţinut Nicuşor Dan, la alegerile din Bucureşti. PDL pare că nu vrea să înţeleagă nimic din acest mesaj şi a instalat la conducere o clonă a lui Leonid Ilici Brejnev. Ungureanu, îngropat în scandalul unguentelor şi al parfumurilor ieftine cumpărate din banii protocolului de stat, pare să fie epuizat înainte de a fi început bătălia. M-am uitat joi noaptea peste scrisorile trimise de către Comisia Europeană către ambasadorul României la UE, Mihnea Moţoc, în care anunţă presuspendarea a trei programe operaţionale: complicitate şi responsabilitate comună a tuturor actorilor politici consacraţi. Banii se duceau către baronii locali ai PSD sau o clientelă transpartinică, dar oamenii numiţi de către guvernul Boc erau cei care aprobau proiectele şi apoi se prefăceau că nu văd cum sunt manevrate licitaţiile. Guvernul Ponta, ştiind foarte bine cum funcţiona sistemul de fraudare, nu a mişcat un deget ca să-l schimbe (şi fiindcă erau prinşi cu suspendarea lui Băsescu, dar şi fiindcă cei din USL doresc să-şi ia şi ei porţia). La aceste alegeri, protipendada PDL se va salva şi-şi va găsi un loc în viitorul parlament, mizând pe un nucleu dur şi pe imbecilităţile fără seamăn ale guvernului USL. Dar nu va reuşi să reprezinte o opoziţie serioasă. Nu văd pe nimeni din PDL, în afară de Monica Macovei, încercând să schimbe sistemul care, în 22 de ani, a adus România acolo unde este acum. Cu aproape jumătate din populaţie hotărâtă să plece din ţară. Sunt patru ani în care se poate construi o alternativă liberală la USL sau, repet, în 2016 vom avea de ales între Ponta şi Antonescu.
Recomandările noastre
