Primul pas pe Lună, conspiraţii, legende, extratereştri. Povestea astronautului Neil Armstrong

"A fost printre cei mai mari eroi americani - nu doar ai timpului său, ci ai tuturor timpurilor. Când el şi membrii echipajului său au lansat, în 1969, Apollo 11, au purtat cu ei aspiraţiile unei întregi naţiuni," a spus preşedintele Barack Obama într-o declaraţie.

Este vorba despre Neil Armstrong, astronautul care s-a stins din viaţă pe 25 august anul acesta, cel care a făcut istorie, fiind primul om care a păşit pe Lună. Peste 500 de milioane de oameni din întreaga lume urmăreau, pe 20 iulie 1969, aselenizarea navei Apollo 11, urmată de cuvintele memorabile ale lui Armstrong: "Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru umanitate". Colegul care l-a însoţit în misiunea Apollo 11, punctează transformarea lui Armstrong într-un simbol pentru întreaga lume: "Chiar dacă eram mai departe de Pământ decât au fost vreodată doi oameni, nu eram singuri", a spus Aldrin, citat de USA Today. "Efectiv întreaga lume a făcut acea călătorie memorabilă împreună cu noi. Ştiu că milioane de oameni mi se alătură acum în plângerea unui adevărat erou american şi a celui mai bun pilot pe care l-am cunoscut vreodată". Şi cum nu totul este perfect, în jurul eroului american s-au ţesut de-a lungul timpului diverse poveşti şi teorii ale conspiraţiei. "Oamenilor le plac teoriile conspiraţiei, sunt foarte interesante. Eu nu-mi fac griji, ştiu că cineva se va întoarce şi va recupera camera video pe care am lasat-o acolo", spunea Armstrong mai demult pentru Daily Mail. Puţină biografie spectaculoasă Neil Armstrong s-a născut în Wapakoneta, Ohio, la data de 5 august 1930. Mama sa era de origine scoţiană-irlandeză, iar tatăl său, de origine germană. În anul 1953 s-a înrolat pe celebra staţie navală Pensacola, tot atunci este trimis ca pilot în războiul din Korea. Într-o misiune de luptă este atacat de la sol şi rănit. Neputând să aterizeze în siguranţă a fost nevoit să se catapulteze pentru a-şi salva viaţa. Aterizează în ocean, dar echipele de salvare nu reuşesc să-l salveze din cauza vântului puternic. După mai bine de o zi de plutire în derivă reuseşte să ajună la mal, unde este salvat de un pluton de soldaţi americani. După război devine pilot de teste pentru aviaţia americană. În anul 1960 se înscrie în programul de pregatire al NASA. Dupa mai mulţi ani de instructaj Armstrong primeşte si prima misiune: Gemini 5. Urmează alte două proiecte la care participă Gemini 8, şi Gemini 11. Contextul mondial arăta în anii ‘50 cât de necesară era o schimbare pentru SUA în lupta pentru supremaţia spaţiului cosmic cu URSS. Uniunea Sovietică ajunsese deja în spaţiu. În 1957 a lansat primul satelit artificial, având mărimea unei mingi de plajă. La patru ani după surpriza Sputnik I, din 1957, cosmonautul Iuri Gagarin a devenit pri­mul om care a ajuns în spaţiu. Gemini 11 a fost ultima misiune în spaţiu înainte de celebra Apollo 11, cu aterizarea pe Luna. La 16 iulie, echipajul format din Neil Armstrong (comandant), Edwin Buzz Aldrin (pilotul modulului lunar Eagle) şi Michael Collins (pilotul modulului de serviciu) şi-a început misiunea. Apollo 11. Cei trei astronauţi s-au instalat în faţa modulului de comandă Columbia al navetei ataşată rachetei lansatoare Saturn V şi au pornit la drum. Racheta de 111 metri lungime a fost lansată de la Centrul Spaţial Kennedy din Florida. După patru zile, la ora 20:18 GMT, Aldrin a confirmat că modulul lunar Eagle se desprinsese de Columbia şi ajunsese pe Lună. Într-o zonă denumită Marea Liniştii. Colegul Michael Collins rămăsese pe Colmbia, zburând pe orbita Lunii. La 20 iulie, ora 02:50 GMT, Neil Armstrong a ieşit din modul pe o scară care s-a dovedit prea scurtă. A trebuit să sară pentru a ajunge pe solul lunar, pe care l-a atins la ora 02:56 GMT. Niciodată pe Lună? De ani de zile, circulă zvonul că americanii nu au pus niciodată piciorul pe Lună! Că a fost o înscenare gigantică, menită să apere supremaţia SUA în Cosmos, pusă la grea încercare de ruşi. "Teoria conspiraţiei selenare", conform căreia americanii nu au fost niciodată pe Luna cu echipaj uman, a fost larg dezbatută în presa occidentală, inclusiv cărţile scrise pe această temă. După ce subiectul păruse să intre în uitare, câteva fotografii realizate de satelitul japonez Kaguya relansau "războiul". Când "gluma" s-a îngroşat, devenind subiect internaţional de dezbatere, i s-a cerut agenţiei americane NASA să ofere originalele fotografiilor din expediţiile selenare Apollo, pentru a se infirma afirmaţiile celor care susţin că nici un picior de astronaut american nu a călcat pe solul lunar. Răspunsul NASA a fost năucitor: "Originalele s-au pierdut când arhiva a fost mutată"! Fără să aştepte prea mult, cercetătorii neafiliaţi agenţiei au profitat de ocazie şi au relansat teoria conspiraţiei. NASA a avut o singură replică, socotită ironică: "Cine vrea să vadă dacă este adevărat să se ducă pe Lună. În locurile de aselenizare se găsesc numeroase dovezi ale prezenţei astronautilor americani: steagurile americane, cărucioarele selenare şi alte echipamente lăsate în urmă de astronauţi". Cosmonautul rus Boris Volinov a fost singurul care a declarat public că nu crede poveştile cu astronauţii americani care au "mărşăluit" pe Lună. Se spune că chiar Neil Armstrong, actorul principal al evenimentului, a admis destul de confuz că ceva nu a fost în regulă. Întrebat de ce, în filmul prezentat lumii întregi, praful selenar ridicat de paşii lui a căzut imediat înapoi, cu aceeaşi viteza ca şi când Luna ar avea aceeaşi atracţie gravitaţională ca şi Terra, el a răspuns ursuz: "Da, gravitaţia Lunii ar fi trebuit să difere de cea a Terrei! Fără alte explicaţii"... Posibilă întâlnire de gradul III...

"Un pas mic pentru om, dar un salt mare pentru omenire", a spus Armstrong cân a păşit pe Lună. Şi, dintr-odată, ceva s-a întâmplat. Interferenţele neaşteptate au întrerupt emisia, cei de la sol rămânând fără nici un contact timp de două minute. Mai târziu, ufologii americani şi europeni au dat publicităţii o înregistrare captată, se pare, de radioamatori care urmăreau în direct comunicaţiile între Apollo 11 şi Huston. Este vorba de o conversaţie despre ce s-a petrecut cu adevărat pe Lună şi care diferă de ceea ce s-a declarat opiniei publice de către guvernul american...Astfel, la un moment dat, probabil când Armstrong şi Aldrin reveneau spre modul, după promenada lunară, ar fi avut loc următoarea conversaţie: "- Ce a fost asta? Dumnezeule, ce a fost? Este tot ceea ce vrem să ştim. Sunt enorme! Pur şi simplu enorme, vă spun! Nu, nu este din cauza câmpului de distorsiune! E de necrezut…Suntem bine, dar am descoperit nişte vizitatori. Da, au rămas aici o perioadă de timp, dacă e să judecăm după instalaţiile lor...". După acest mesaj, conform comunicatului emis de Huston, controlorii au încercat să-i calmeze pe astronauţi, iar securitatea începuse deja să elibereze sala de comunicaţii de orice personal neindispensabil... Cine era domnul Gorsky Se mai spune că NASA nu a dezvăluit niciodată ce a vrut să spună comandantul Apollo 11, după aselenizare, şi anume: "Succes, domnule Gorsky!". Potrivit unui mit care a circulat ani buni, în timp ce se reîntorcea în modulul selenar, după ce se plimbase pe Lună, Neil Armstrong şi-ar fi spus în barbă cuvintele: "Succes, domnule Gorsky!". De vreme ce aselenizarea a fost transmisă în direct, întreaga lume a ajuns să se întrebe cine era domnul Gorsky, iar majoritatea oamenilor s-au gândit că ar fi fost vorba de un astronaut rus rival. Armstrong a păstrat tăcerea asupra incidentului o vreme îndelungată, însă până la urmă a oferit explicaţii în cadrul unui interviu: "Domnul şi doamna Gorsky locuiau lângă noi când eram mic. Într-o zi, fratele meu a trimis o minge de baseball în curtea lor, chiar sub o fereastră deschisă de la casă. M-am dus să o recuperez şi am auzit-o pe doamna Gorsky ţipând: "Sex? Sex? O să mai vezi tu sex când puştiul vecinilor o să ajungă pe Lună"!"... Unele voci spun însă că în realitate, întreaga poveste este rodul imaginaţiei unui umorist american şi nu are niciun dram de adevăr în ea. Neil Armstrong a povestit că a auzit povestea la ani buni după călătoria pe Lună. O convertire la islamism De numele lui Armstrong s-au ataşat, în timp, numeroase istorisiri false şi pretenţii. După momentul istoric al aselenizării, numeroşi oameni care purtau numele de Armstrong au căutat să demonstreze o legătură de rudenie, cât de îndepărtată, cu astronautul! Unii au încercat chiar să îi "însceneze" o convertire la islamism. O legendă foarte rulată spunea că, atunci când a păşit pe suprafaţa lunară, Armstrong a auzit nişte cuvinte pe care nu le-a putut descifra, într-o limbă pe care nu a recunoscut-o. După expediţie, într-o călătorie în Egipt, s-a întâmplat să audă o chemare islamică la rugăciune şi a recunoscut cuvintele pe care le auzise pe Lună: "Allahu akbar". Povestea a fost transmisă persistent în presa din trei ţări islamice: Egipt, Malaezia şi Indonezia. Atât de populară a fost legenda, încât, în 1983, Phil Parshall, director la Institutul Creştin pentru Cercetare Asian Research Center International, i-a scris lui Armstrong pentru a verifica validitatea informaţiei. Răspunsul a infirmat zvonul convertirii. În anii '50, Armstrong candidase pentru un poziţia de lider a unei grupe de cecetaşi în cadul Bisericii Metodiste. În formularul completat pentru postul solicitat, Armstrong a notat la capitolul "Afiliere religioasă" doar atât: "Deist". În biografia lui oficială, "First Man: The Life of Neil A. Armstrong", fostul astronaut respinge din nou zvonul convertirii: "Am văzut că multe organizaţii, în care nu sunt membru, pretind că sunt şi multe familii - între care mulţi Armstrong - fac conexiuni între noi, multe fiind false. Foarte mulţi oameni se identifică cu succesul Apollo. Afirmaţia că aş fi devenit musulman este doar o versiune extremă a poveştilor prin care oamenii spun că ştiu pe cineva pe care aş putea să îl ştiu şi eu." Până şi frizerul a încercat să profite În anii '90 a refuzat să mai dea autografe, conştient de faptul că obiectele pe care le semna erau vândute pe sume uriaşe de bani şi ajutau la dezvoltarea unei reţele de obiecte cu semnături contrafăcute. Până şi frizerul lui a încercat să profite de pe urma celebrităţii astronautului. În 2005, Armstrong a câştigat un proces împotriva frizerului său, care vânduse, pentru 3.000 de dolari, părul pe care i l-a tuns. Frizerul antreprenor a fost obligat de instanţă fie să returneze părul, fie să doneze profitul unei organizaţii caritabile alese de Armstrong. Neputând recupera părul, frizerul a trebuit să doneze banii. Pentru unii, trecerea în nefiinţă a lui Armstrong înseamnă dispariţia unuia dintre puţinii oameni care au luat parte la cea mai mare conspiraţie din istoria omenirii. Pentru mulţi însă Armstrong rămâne ceea ce ar trebui - un astronaut care a făcut istorie. Într-o declaraţie citată de CNN, familia Armstrong a rezumat totul într-o foarte frumoasă metaforă: "Când vă zâmbeşte Luna, gândiţi-vă la el şi făceţi-i cu ochiul"! CITIŢI ŞI:

• Discreţie sau mister? Cenuşa lui Neil Armstrong, primul om care a păşit pe Lună, va fi aruncată în mare, dar familia nu prea vrea să se ştie! | VIDEO

Incident grav la Paris. O mașină a intrat într-o terasă: un mort și trei răniți

Dosarul Diamantelor. Daniel Tudorache, condamnat la 3 ani și jumătate de închisoare