Suspendarea prin ochii unui preşedinte în pantaloni scurţi
- Andrei Udi şteanu
- 8 august 2012, 11:33
Băieţelul care, acum cinci ani, a fost, simbolic, preşedintele României pentru o zi are la cei 11 ani ai săi o soluţie pentru criză: să pună hackerii români la treabă.
Preşedintele mai are două staţii de tramvai şi ajunge la mall-ul din Rahova. Coboară de mână cu mama lui şi se strecoară, neobservat, printre ceilalţi călători. Ca orice mamă, femeia e mai ceva decât un SPP-ist când e vorba de traversat o stradă aglomerată. E atentă la orice mişcare. Preşedintele se apropie şi, cu un zâmbet imens, se prezintă, pentru interviu, dezinvolt: Răzvan. Acum cinci ani, tânărul Răzvan Gogan avea şapte ani. Şi nu mulţi de la el de la şcoală îşi mai amintesc că a fost preşedintele României. Simbolic, e drept, şi doar pentru o zi, dar preşedinte fără doar şi poate. A fost primit la Cotroceni, în cadrul unui eveniment de Ziua Copilului. A semnat cu pixul prezidenţial chiar şi un decret, valabil doar o zi. Cu legi tot simbolice, care ar fi obligat părinţii, de exemplu, să spele imediat hainele când copiii se murdăresc sau să-i lase mai mult la televizor de 1 iunie. În fracul şi papionul său roşu, Răzvan a apărut atunci pe toate posturile TV. A fost menţionat şi de World Academy of Records, drept cea mai tânără persoană care a fost, chiar şi neoficial, şef de stat. "Preşedintele copiilor" l-au numit ziarele. Au trecut cinci ani de atunci. Răzvan s-a lansat voiniceşte într-o carieră artistică, alături de sora sa, Andra. Băiatul are acum 11 ani, se apropie de 12. Şi dincolo de jocuri şi copilărie, pare ca a dezvoltat şi idei cam coapte pentru vârsta lui în ce priveşte politica, de exemplu.
Despre politică
"Politica e frumoasă". Cam aşa caracterizează, scurt, Răzvan fierberea care domină România post-decembristă, cu tot absurdul şi dezamăgirile ei. "Dar cred că trebuie să fii inteligent ca să poţi să controlezi atâţia oameni. Să ai grijă să respecţi legi, să le propui, să nu greşeşti o lege, ea să fie bună", e şi viziunea inocentă asupra oamenilor politici. La 11 ani, circul politic care pe unii i-a adus în pragul disperării s-ar defini în termeni simpli, folosind cuvinte ca "bun" şi "rău". Par de ajuns. Din toată încleştarea USL-Băsescu din ultima vreme, Răzvan a extras că toţi cei implicaţi "se contrazic unii pe alţii deoarece unii au o părere, alţii altă părere". Atât. Şi cine ar putea să contrazică asta? "Unii cred că ei fac cel mai bine, ceilalţi cred şi ei că fac cel mai bine", zice Răzvan, în timp ce învârte un pai într-un pahar de suc. Are şi-un sfat pentru oamenii politici: că "ar trebui să se unească"." Să lase de la ei şi să facă din toate ideile lor una mare. Aşa ar fi frumos! E greu. Dar dacă până şi copiii reuşesc aşa ceva..". Criza, suspendarea
Răzvan Gogan a ajuns în postura de a vorbi, la 11 ani, atât de nonşalant despre politică fiind inspirat, cel mai probabil, de tot ce aude şi vede în jur. E dovada vie că românii nici nu-şi dau seama ce impact are asupra celor mici isteria politică. Deşi, din câte spune mama lui Răzvan, Dana Gogan, nu se poate spune că familia lor e una îndrăgostită de politică. "El are propriile opinii, tocmai asta mă uimeşte. Noi nu suntem o familie "politică", de fapt. Dar discutăm şi noi acasă. Soţul meu e de o parte - USL, mama mea e de alta - ţine cu Băsescu, eu sunt undeva la mijloc. Şi el şi-a format punctul lui de vedere", spune Dana Gogan. "Preşedintele copiilor" zice că a văzut cum a decurs suspendarea "colegului" Băsescu. El ar fi însă ceva mai diplomat decât adversarii săi politici. "Toţi oamenii au văzut doar partea rea, au accentuat-o şi acuma nu le-a mai plăcut. Dar dacă iei partea bună, n-ai cum să te cerţi cu acel cineva. Eu am încercat să văd partea bună la Băsescu. A avut şi chestii mai mici, dar au o explicaţie. N-a vrut să fie el aşa rău, să zică "Uite, vă pedepsesc că aşa vreau eu". Când a tăiat salariile, le-a tăiat ca să putem ieşi din criză. Sau când a băgat TVA-ul mai mare tot aşa a avut un scop, ca să ieşim din criză. Dacă n-avea niciun scop, abia atunci trebuia să ne supărăm", e matur băiatul de 11 ani.
"Şi unii se numesc hackeri" Criza e "când oamenii nu mai au bani". Sau "când ţara nu mai e la aceiaşi bani". Aşa e criza la 11 ani. Răzvan pare că s-a gândit un pic la asta. Între două jocuri pe calculator şi şcoală i-a trecut prin cap şi o soluţie la toată treaba asta. "Mă gândeam aşa ca să ieşim din criză: sunt foarte mulţi adulţi, copii, tineri deştepţi. Şi unii se numesc hackeri. Şi ar trebui să-i luăm, să-i punem la calculatoare şi să creeze programe pentru România. Pe care după aia să le exportăm, să facem bani pe acele programe. Sau la copii, la şcoală, să fie oră de informatică unde să se creeze programe, nu doar să le folosească. Pentru că românii sunt foarte deştepţi la informatică. Nu trebuie să ne ducem toată energia doar în jocuri. Trebuie să creem şi noi eventual un joc, un program. Aşa s-ar vedea şi cine e deştept şi am şi câştiga bani. Şi ar fi peste tot "Creat în România!" şi ne-am face cunoscută ţara", spune Răzvan.
Plagiatul, în lumea copiilor
"A plagia înseamnă a copia", dă definiţia Răzvan. La el la şcoală, dacă te prinde copiind, "eşti pedepsit". "Dar Doamna iartă. Orice chestie se poate ierta, nu trebuie să fim toţi aşa duri. Trebuie să fim buni unii cu alţii", zice băiatul. El unul n-a înţeles prea bine dacă Victor Ponta "a copiat sau nu". "Dar cred că contează că a vrut să facă acea lucrare", e de părere "preşedintele copiilor". În contextul ăsta, spune că el l-ar păstra, dacă ar fi preşedinte, prim-ministru tot pe Ponta. "Dacă se întâmplă ceva foarte rău, atunci să-l schimbe. Dar până acuma nu s-a întâmplat ceva foarte-foarte rău. Eu tot pe el l-aş ţine. Ştiu că nu se înţelege cu Traian Băsescu. Dar dacă s-ar chinui puţin, ar reuşi să se înţeleagă. Ar trebui să avem o ţară frumoasă şi bună în care să nu se certe nimeni. Bine, nu chiar nimeni, pentru că tot or să se certe unii până la urmă...", e împăciuitor Răzvan.
"Ar fi o putere mai mică"
Revenind la suspendare, Răzvan crede că şi el s-ar fi luptat să se întoarcă la Cotroceni dacă ar fi fost într-o situaţie similară cu cea a lui Traian Băsescu. Zice serios că doar aşa ar demonstra că e "un preşedinte bun", care poate să facă "multe chestii". "Aş încerca să revin la loc. Este important. Pentru că dacă m-aş da la o parte ar fi o putere mai mică. Ar fi mult mai greu să-şi exprime domnul Băsescu părerea dacă pleacă. Pentru că una este să fii preşedinte, alta să fii altceva...", spune băiatul. Apoi adaugă că are totuşi o supărare cu Băsescu. Că s-a "luat cu altele" şi a uitat ceva ce i-a promis la Cotroceni. "Mi-a promis că o să mă cheme iar la el la Cotroceni, în al doilea mandat. Dar nu m-a mai chemat", spune băiatul. A încercat să-i scrie mail, să dea un telefon, când a împlinit 10 ani, să-i amintească. Nu ştie ce s-a întâmplat. "O fi fost şi el ocupat...", îi vine o explicaţie.
CU CE SE OCUPĂ "Îmi mai zic colegii: «Mamă, ce vedetă avem aici!»"
Dincolo de discuţii aride, despre politică, e lumea copilăriei, pe care Răzvan Gogan o trăieşte împărţindu-se între şcoală, joacă şi o carieră artistică manageriată de mama sa. Cântă şi dansează, alături de sora lui, Andra, prezintă spectacole de muzică, mai face şi voci pentru desene animate. Se descurcă, a câştigat chiar şi vreo 60 de milioane de lei vechi într-o lună, pe un contract cu Disney Channel. "La şcoală îmi mai zic colegii: "Mamă, ce vedetă avem aici!". Şi eu le zic: "Ei, hai că nu sunt chiar aşa vedetă". Ştiu să cânt ca orice copil care ştie să cânte", spune Răzvan. De alături, mama sa îl dă de gol. "Dar ia spune şi de ce eşti pedepsit acum", îl invită pe băiat. Răzvan se fâstăceşte un pic, apoi dă şi explicaţia. "Am stat cam mult pe calculator". "Dar îmi place să şi citesc. Acum am citit "Jurnalul unui puşti". E o carte despre cum şi-a trăit viaţa un băiat. Şi am citit şi două volume în engleză, că nu mai sunt traduse în România. Şi m-am apucat să citesc "Harry Potter" şi-mi place la nebunie. Mie îmi plac astea de fantezie, de magie", revine în lumea normală a copilăriei băiatul. Apoi mai e lumea show-biz-ului pentru copii. În care te poţi lovi cam de aceeaşi mâncătorie ca-n cea a oamenilor mari, lasă Dana Gogan să se înţeleagă. Tocmai de asta şi-a retras copiii din festivalurile de muzică pentru cei mici, de exemplu. Se mai trezeau cu câte un cot, un brânci dat prin culise. "Merge şi pentru copii chestia cu showbizul, cum a fost cu Cleopatra Stratan", preia Răzvan discuţia. "Dar eu vreau să arăt că nu trebuie neapărat să fii mediatizat de cineva, să ai un nume sau să fie tata tău nu ştiu cine ca să reuşeşti. Vreau să arăt că trebuie respectat ce-i adevărat. Talentul!". Sunt unii la şcoală care nu ştiu că Răzvan cântă. Sau că a fost menţionat, împreună cu sora sa, în World Academy of Records. O dată cu recordul că au înregistrat cele mai multe albume, 31 la număr, la o vârstă foarte fragedă. "Şi cu preşedintele am intrat la recorduri, pentru că am fost cel mai mic preşedinte din lume. Primul preşedinte cu pantaloni scurţi!", se amuză băiatul.
CE CREDE DESPRE...
Victor Ponta: "Câteodată încearcă să fie bun cu oamenii, chiar dacă lumea îl crede că e mai rău, că a plagiat. Dar eu zic că este bine. Altfel nu ajungea el pur şi simplu în politică."
Crin Antonescu: "Am înţeles că are nişte idei, cât de cât, dar încă nu poate să le zică. Nu ştie dacă poate să fie sau nu preşedinte adevărat. Şi el se gândeşte aşa, pur şi simplu: "Ce-aş face dacă aş fi?...", "Ce-aş face dacă nu aş fi?..."
Traian Băsescu: "Eu am încercat să văd partea bună la Băsescu. A avut şi chestii rele mai mici, dar au o explicaţie. N-a vrut să fie el aşa rău, să zică: Uite, vă pedepsesc că aşa vreau eu!"
Emil Boc: "Am auzit că a făcut nişte chestii mai rele, aşa. Dar nimeni nu face rău intenţionat. Poate a făcut cu un anumit scop, ca să ajute România. A vrut să fie bun."
Dan Voiculescu: "Nu ştiu cine e."