Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii performează suboptimal, în România, întrucât se confruntă cu patru mari probleme: de masă critică, de dimensiune, de structură sectorială şi de rezilienţă, potrivit studiului "Contribuţia IMM-urilor la creşterea economică - prezent şi perspective", realizat de CEROPE.

"Problema de masă critică este direct observabilă statistic, întrucât densitatea IMM la 1.000 locuitori în România este mult sub media europeană. Mai mult, dacă folosim analiza în plan regional şi izolăm zona Bucureşti-Ilfov ca fiind un caz particular de concentrare, datele la nivelul celorlalte regiuni oferă o imagine şi mai pesimistă. În termeni simpli, dacă nu există suficient de multe firme, nici contribuţia acestora la Valoarea Adăugată Brută/Produsul Intern Brut nu poate să fie nemaipomenită", se arată în document.

Conform acestuia, problema de dimensiune reiese din radiografia sectorului, întrucât se remarcă ponderea mai mare decât la nivel european al firmelor de mici şi foarte mici dimensiuni, majoritatea în supravieţuire, fără mari ambiţii de creştere sau sofisticare managerială.

"Această zonă volatilă de firme este responsabilă în parte şi pentru contribuţia redusă la creştere a întregului sector. Problema de rezilienţă se vede din amplitudinea reacţiei IMM la criză, precum şi din rata scăzută de supravieţuire a firmelor nou-create", potrivit CEROPE.

Avem nevoie de un ecosistem favorabil

Studiul mai spune că, în România, contribuţia cheie a întreprinderilor mici şi mijlocii la ocuparea forţei de muncă şi mai ales la creşterea economică nu poate fi realizată în lipsa unui ecosistem favorabil.

"Prin urmare, degeaba am avea o politică genială de încurajare doar a sectorului IMM, dacă nu dezvoltă întreg ecosistemul antreprenorial, cu tot cu subecosistemele sectoriale şi regionale (efecte de antrenare teritorială). Prin caracteristicile lor, IMM-urile oferă în economie avantaje pe care firmele mari nu le oferă (adică, spin-off, start-up, capital social, costuri de intrare şi ieşire mai mici, riscuri mai mici de eşec etc.), care însă nu ţin de ocupare sau creştere neapărat, ci de posibilităţile de consolidare a avantajelor în competiţie pentru o regiune sau o ţară", se arată în document.

Creatoare de locuri de muncă

Studiul mai explică faptul că în perioada 2004-2008 de creştere economică susţinută, firmele cu creştere rapidă au creat 700.925 noi locuri de muncă, ceea ce reprezintă 94% din toate noile locuri de muncă apărute în ansamblul economiei României.

IMM cu creştere rapidă au generat 26% din cele peste 700.000 de locuri de muncă. Acest lucru demonstrează clar potenţialul imens pentru ocupare înmagazinat în doar 8%, respectiv 4% dintre toate întreprinderile active. În acelaşi timp, acest segment de creştere rapidă activează în multiple domenii afectate puternic de criză în perioada 2008-2010 - astfel se justifică faptul că, dintre cele peste 700.000 de locuri de muncă create în perioada de boom, peste jumătate, 375.000, au reprezentat pierdere netă cauzată de recesiune. Firmele cu creştere rapidă sunt responsabile în proporţie de 56% de pierderea netă de locuri de muncă între 2008 şi 2010, iar IMM cu creştere rapidă de 17%. Totuşi, există o diferenţiere în cadrul segmentului angajatorilor cu creştere rapidă pe care datele agregate nu reuşesc să o surprindă. Astfel, deşi, per ansamblu, numărul locurilor de muncă pierdute este superior celor create, 9.641 firme cu creştere rapidă (28% din total segment), din care majoritatea IMM (9.528, 99%), au continuat recrutarea în timpul crizei prin crearea a 242.800 noi locuri de muncă, se arată în document.

Firmele care cresc repede, cea mai mare influenţă

Per ansamblu, firmele cu creştere rapidă, deşi minoritare, exercită cea mai semnificativă influenţă asupra pieţei muncii.

"Au fost identificate 5.175 gazele (firme care înregistrează creştere rapidă în primii 5 ani de activitate n.r.), ceea ce reprezintă 15% din firmele cu creştere rapidă şi doar 1,2% din întreaga populaţie de firme active din România la nivelul lui 2010. Marea majoritate a acestora, 95%, erau încă IMM în 2010, în timp ce 5% au devenit întreprinderi mari. În perioada 2008-2010, gazelele au ajuns să angajeze 4-4,5% din toţi salariaţii din România. În aceeaşi perioadă, cifra de afaceri a gazelelor atingea 4,5-4,7% din totalul agregat al întreprinderilor din România. Productivitatea muncii este indicatorul care dă cea mai bună măsură a performanţei gazelelor relativ la celelalte tipuri de întreprinderi. Nivelul mediu al acestuia era de 325.000 lei în preţuri curente 2010, cu 11% mai ridicată decât în firma cu creştere rapidă medie şi cu 55% peste productivitatea medie a firmelor cu creştere normală. Gazelele sunt considerate firmele care înregistrează creşterea rapidă în chiar primii 5 ani de activitate, aşadar acest filtru suplimentar a fost aplicat celor 34.596 firme cu creştere rapidă identificate", potrivit studiului.

Firmele-gazele creează locuri de muncă

Acesta menţionează că "gazelele" sunt importante generatoare de locuri de muncă noi.

"Acestea au creat 274.000 noi locuri de muncă în perioada de creştere 2004-2008 (o treime din totalul locurilor de muncă nou-create în ansamblul economiei României), ceea ce demonstrează faptul că gazelele reprezintă cel mai dinamic segment al firmelor cu creştere rapidă. În acelaşi timp, gazelele s-au dovedit mult mai rezistente la criză: în cadrul acestui segment a fost înregistrată între 2008 şi 2010 o pierdere netă de doar 27.000 locuri muncă, ceea ce reprezintă doar 4% din pierderea pe tot ansamblul economiei şi 7% din pierderea din cadrul firmelor cu creştere rapidă. În concluzie, gazelele au creat în perioada de creştere un număr de locuri de muncă disproporţionat de mare în raport cu ponderea lor în populaţia de întreprinderi, reuşind să păstreze majoritatea acestor locuri de muncă pe timp de criză. Dacă firmele mature cu creştere rapidă reprezintă nucleul dur al acestui segment, gazelele pot fi considerate particulele dinamice din jurul acestora", argumentează documentul CEROPE.