Episcopul cu 400 de copii

La Căminul de la Molniţa şi-au găsit alinarea sute de copii. Părintele Mihail Jar îi creşte pe toţi.

De câteva săptămâni doar, deşi este român, a fost chemat la ascultarea de arhiereu al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, ca episcop vicar de Cernăuţi, cu reşedinţa la Bănceni. Numele de ierarh e Longhin, aşa după cum l-a chemat încă de la numirea în treapta de arhimandrit, însă toată lumea îl ştie de Părintele Mihail Jar. De acum, Preasfinţitul Mihail Jar, preotul care a devenit, în doar câţiva ani, tată a peste 400 de copii orfani. Vanea şi Saşa Totul a început puţin după anul 1990, de la o icoană a Maicii Domnului de la Boian (parohia în care Părintele Mihail era preot), care a început să plângă. Acesta e momentul de la care a luat naştere apoi o adevărată lavră mănăstirească în apropierea Cernăuţilor, flancată de o mulţime de alte mănăstiri şi biserici ctitorite de Părintele Mihail, român de origine, de pe meleagurile noastre de dincolo de "sârma ghimpoasă", cum numeşte Preasfinţitul Mihail hotarele ce despart credincioşii de acelaşi neam. Dintre toate, Mănăstirea Bănceni şi complexul social de la Molniţa sunt, de departe, cele mai izbutite şi vizibile lucrări ale lui Dumnezeu pe aceste tărâmuri. Însă Preasfinţitul Mihail e cunoscut în Ucraina şi dincolo de graniţele ei, mai ales pentru că e tată a peste 400 de copii orfani. Din 1990 şi până acum, la Căminul de la Molniţa şi-au găsit alinarea sute de copii. Unii dintre ei, sub binecuvântarea Maicii Domnului, a icoanei de la Boian, a umbrei de har a Bănceniului şi în dragostea Părintelui Mihail Jar şi-au găsit inclusiv sănătatea trupească, vindecarea de boli ce nu-şi mai aflau pământească vindecare. Într-o după-amiază minunată de Bănceni, am poposit din nou la Căminul Molniţa. La vremea ajungerii noastre acolo, căminul purta pe braţele sale de dor peste 300 de copii orfani. Urmau, în zilele următoare, să li se alăture alţii. "Părintele Mihail însuşi a fost un copil orfan, ne spune sora Viorica. El, cunoscând greutăţile, văzând viaţa chinuită a celor din jurul său, a căutat să ajute. Aşa s-a gândit să se ocupe de copiii orfani. Şi nu numai de copii. Bătrânii, necăjiţii, toţi sunt ai părintelui! Nu a venit un om la Părintele care să fie întors înapoi fără să fi fost ajutat!..." În 1990, Părintele Mihail ia în îngrijire doi copii, Vanea şi Saşa. În 1996 au fost luaţi alţi doi copii. Apoi 12, 4, 8, 200, 300… Sub acoperământul Măicuţei Sfinte Intrând într-una din camere, m-am trezit în faţă cu un copilaş de doar câteva luni. În alte pătuţuri, alţi copilaşi, de câteva zile, săptămâni… "Avem copilaşi luaţi chiar din prima zi, din maternitate, ne spune sora. Nu mai este nicăieri în Ucraina aşa ceva. Nu există nici legi pentru aşa ceva. Părintele nu începe niciodată un lucru, pentru ca apoi să îl lase! Tot lucrul a fost dus întotdeauna la capăt!". Centrul acesta a făcut înconjurul pământului mai ales după ce câţiva copii, bolnavi de SIDA, în forme extrem de avansate, s-au vindecat aici, prin rugăciune şi apropiere de Dumnezeu. Văzând minunea, Părintele Mihail Jar a construit un centru special pentru copiii infestaţi cu virusul HIV. Un nou centru care beneficiază de absolut toate cele necesare. Mănăstirea Sfânta Treime Mănăstirea, de o măreţie covârşitoare, s-a construit din minune în minune. Toate satele româneşti de aici vorbesc cu sfială şi profund respect despre fiecare pas al ridicării acestui aşezământ. Nu o dată au încercat unii sau alţii să zădărnicească lucrarea de aici. Nu o dată, ca din întâmplare, a luat foc gospodăria mănăstirii. Nu au fost cazuri izolate acelea în care Părintele Mihail primea tot felul de ameninţări să înceteze cu românismul deşănţat de pe aceste meleaguri. Şi câte altele ar avea de povestit această zonă oarecând românească! Cert e că, din 1990 încoace, lucrarea Părintelui Mihail nu a mai putut fi oprită de nimeni şi nimic. Pe locurile până nu demult pustii ale Bănceniului, astăzi de ridică o mănăstire cu aproape 200 de vieţuitori. Tot aici îşi găsesc lăcaş şi alinare peste 100 de bătrâni, care primesc nu doar mâncarea de zi cu zi, ci şi asistenţă medicală şi, nu de puţine ori, sprijin pentru familiile lor. De anul trecut, lângă Mănăstirea Învierea Domnului, s-a ridicat una din cele mai impozante catedrale din Ucraina, o biserică cu şapte altare, purtând hramul Sf. Treime. Şi, nu întâmplător, la sfinţirea ei de anul trecut, sfinţirea noii biserici a fost săvârşită de Patriarhul Kiril al Moscovei, care a ţinut să fie prezent la acest fericit eveniment. Eveniment care a coincis şi cu prima sa vizită pastorală în Ucraina... Bătrânii, necăjiţii, toţi sunt ai Părintelui Mihail. Nu a întors pe nimeni din drum, pe toţi îi ajută, nimeni nu pleacă de la el neajutat "Părintele Mihail a fost un copil orfan. Cunoscând greutăţile, a căutat să-i ajute pe cei din jurul său." SORA VIORICA