Nimic nu arată mai bine priorităţile guvernului USL decât viteza cu care premierul Ponta i-a făcut cadou bine-cunoscutului scriitor Dan Voiculescu (puteţi să-i citiţi opera în arhivele CNSAS) conducerea Institutului Cultural Român (ICR).

Miercuri, pe şest, fără nicio consultare publică prealabilă, Victor Ponta a emis o ordonanţă de urgenţă prin care ICR este scos de sub tutela Administraţiei Prezidenţiale şi trecut sub controlul Senatului. Câteva elemente ajutătoare, pentru cine nu a înţeles manevra. Adevărat, preşedinte al Senatului este Vasile Blaga, dar majoritatea aparţine USL, iar cel care face jocurile între parlamentarii noii puteri este Dan Voiculescu, vicepreşedinte al Senatului. Pe scurt, institutul condus de către H.R.Patapievici a fost predat de către Ponta unui fost turnător al Securităţii, care va avea puterea să-şi instaleze oamenii la ICR. Povestea sună şi mai bine dacă o punem în context. Unu, cu două zile înainte de alegeri, consiliul pentru etică ştiinţifică a fost umplut de politruci din PSD, pentru a-l spăla pe plagiator Mang şi pentru a avea grijă de toţi pesediştii care vor mai urma (şi vor mai urma...) Doi, la 48 de ore după locale, PNL îl instalează la conducerea televiziunii publice pe bardul lui Ponta (da, a apărut şi specia asta) care are mână liberă până după parlamentare - fapt fără precedent din 1997 până acum. Trei, la 72 de ore după alegeri, se pregăteşte terenul pentru lichidarea lui Patapievici şi Mihăieş de la ICR. Patru, să nu uităm viteza cu care Tismăneanu şi Stanomir au fost scoşi de la institutul pentru cercetarea comunismului. Cinci, a început deja pregătirea mediatică a atacului împotriva Curţii Constituţionale, acuzată de premier că "s-a politizat prea mult" (USL o va politiza mai puţin?). Şase, guvernul Ponta nu a trimis până acum către parlament decât ordonanţe de urgenţă, una din aceste urgenţe fiind şi schimbarea statutului ICR. Acum, să punem în balanţă oferta economică a executivului. Are cineva ceva de spus? Îmi scapă ceva? Nu am văzut decât o rapidă cădere în genunchi în faţa mult-blamatului FMI. Punct. Nimic altceva. Zero. Nu vreau să insist pe faptul că nu şi-au îndeplinit aberantele promisiuni făcute în opoziţie. Mai bine! Dar, după 38 de zile de guvernare, nu au venit cu cea mai prăpădită idee în materie de relansare a economiei. Ponta a avut năstruşnica propunere de a-i supraimpozita pe bugetarii care câştigă peste 1.000 de euro pe lună, dar şi-a înghiţit-o repede, după ce i-au sărit în cap magistraţii, militarii şi universitarii. Deşi premierul se bate cu preşedintele pentru locul de la Consiliul European, la reuniunile sectoriale de la Bruxelles, unde se discută chestiuni aride, dar extrem de importante şi la care celelalte state din UE trimit câte un comando de miniştri, România se prezintă la nivel de funcţionari superiori. Adevărul este că te întrebi: o fi bine ca ministrul Pop să apară pe la Bruxelles sau mai bine îl ţinem ascuns în Bucureşti? Înţeleg, oarecum, mentalitatea baronilor USL, care se comportă în propria ţară precum armata sovietică eliberatoare. Dar ura şi bătaia de joc cu care s-a acţionat asupra ICR, cedat unui turnător ordinar, poate fi comparată doar cu înverşunarea stupidă a talibanilor care, în 2001, au aruncat în aer giganticele statui ale lui Buddha din Valea Bamiyan.