Reiau citatul folosit de Ion Cristoiu într-un comentariu recent: "Administraţia e compusă din două mari armate. Una stă la putere şi se hrăneşte; alta aşteaptă flămânzind în opoziţie (…) A căzut un guvern şi a venit altul, îndată, toată administraţia ţării, şi cea de stat, şi cea de judeţ, şi cea comunală - de la prefecţi şi secretari generali de ministere, până la cel din urmă agent de poliţie şi până la moaşa de mahala - se înlocuieşte… pentru mai mare expeditivitate chiar pe cale telegrafică. O clientelă pleacă, alta vine; flămânzii trec la masă, sătuii, la penitenţă. Şi asta aşa mereu şi pe rând din trei în trei ani, ba şi mai des uneori."
Aşa a scris Ion Luca Caragiale în urmă cu 115 ani! Descurajant? O abordare pragmatică ar fi că, poate-poate, sistemul va fi schimbat din interior. Încetul cu încetul vor veni şi oameni competenţi, unii dintre ei şi integri, astfel încât "foamea" să fie domolită, iar efectul de năvălire a "lăcustelor" să fie temperat. Dacă privim, însă, la ce face USL, abordarea pragmatică tinde să se transforme într-una naivă. Valeriu Stoica, într-un interviu acordat "Evenimentului zilei", spunea că miza relansării PDL este de a face electoratul de dreapta, care stă mai degrabă în afara actualului joc politic, să cupleze cu acest partid. Nimic mai greu de făcut! Cel mai mare eşec al actualului sistem politic este că nu a reuşit să îi convingă pe oamenii competenţi şi cu o minimă moralitate să intre în aceste două mari armate de care vorbea Caragiale.
Administraţia este populată, în bună măsură, de oameni îndoielnici care şi-ar găsi cu greu un job pe piaţa liberă a forţei de muncă. Poate din această cauză rata şomajului este mai scăzută în România faţă de majoritatea ţărilor europene. Sigur, în administraţie există şi oameni buni, dar aceştia luptă cu o dublă frustrare: propria condiţie de bugetar auster şi sfidarea din partea colegului de birou, finul parlamentarului X, proprietar de maşină de lux Y. Situaţia în acest moment pare fără de ieşire, cercul vicios al armatelor flămânde pare imposibil de rupt: USL se pregăteşte să treacă de la aperitiv la felul principal, iar PDL e sub perfuzii după teribila indigestie suferită. Proiectul lui Traian Băsescu, miza sa politică a acestui final mandat, este resetarea jocului în lumea politică. Am mai spus-o şi o cred la fel de mult. Poate părea o discuţie de pension, în condiţiile în care preşedintele stă cu sabia suspendării deasupra capului, iar majoritatea politică ce îi este ostilă se consolidează în sondaje. Poate şi subiectul acestui editorial să pară frivol în condiţiile în care România, conform aceloraşi sondaje, riscă să aibă doar o singură armată, cu poftele satisfăcute. Nimic nu mai poate sta în calea USL, spun mulţi. PDL e praf, alte mici nuclee de dreapta se mişcă complet abulic, MRU e terminat (e absolut fascinant cum s-a transformat Ungureanu în percepţia unora dintr-un Mesia al politicii dâmboviţene într-un ratat lipsit de orice strălucire).
Eu cred că MRU nu e terminat, eu cred că PDL poate reveni după dureroasa penitenţă, eu cred că Traian Băsescu îşi poate duce planul până la capăt. Singura soluţie pentru a rupe cercul vicios creat de armatele flămânde este ca cei care doresc dispariţia acestei ciume care ne bântuie de pe vremea lui Caragiale să iasă la vot. Este un prim pas dintr-o călătorie lungă şi anevoioasă, pe care electoratul de dreapta trebuie să o facă!
Recomandările noastre
