Ce ascunde Azerbaidjanul în spatele Eurovisionului

Ce ascunde Azerbaidjanul în spatele Eurovisionului

Acuzaţii de abuzuri, încălcări ale drepturilor omului şi a libertăţii de exprimare fac concurenţă spectacolului organizat de Azerbaidjan anul acesta

În timp ce Europa aşteaptă finala plină de sclipici din această seară a concursului Eurovision, realităţile unui stat considerat anti-democratic cum este Azerbaidjanul, organizatorul evenimenutului, ies la iveală în presa occidentală. Cât statul azer a investit enorm în imaginea concursului, organizat la Baku, un oraş plin de istorie, opozanţii regimului au pregătit proteste. „Organizaţiile internaţionale pentru drepturile omului au acuzat autorităţile din Azerbaidjan că încalcă democraţia, libera exprimare şi că îşi închid opozanţii”, scrie azi BBC, în ediţia sa online. În replică, guvernul azer spune că este doar o campanie vestică de denigrare a regimului din fostul stat sovietic, în mare parte musulman, aflat într-o strânsă „menghină” geopolitică, între Rusia, la nord, şi Iran, la sud. Proteste tăcute Săptămâna această, pe străzile din Baku, printre numeroase reclame lucitoare dedicate concursului, o serie de proteste au fost oprite de poliţie în faţa sediului televiziunii de stat care transmite evenimentul. Protestatarii scandau: „Libertate deţinuţilor politici!”. Potrivit BBC online, au fost arestate cel puţin 30 de persoane, oficial. „Şi a mai fost un protest săptămâna aceasta – în jur de 100 de activişti care pur şi simplu s-au plimbat prin Baku, pentru a evita arestarea, fără să expună pancarte sau să scandeze”, scrie site-ul britanic. Protestatarii tăcuţi au purtat totuşi tricouri pe care au scris, în engleză, „Cântaţi pentru democraţie!”. Rasul, unul dintre organizatori, a explicat: voia ca toţi concurenţii să se exprime pe scenă împotriva încălcării drepturilor omului în Azerbaidjan. Singura participantă care a avut totuşi o reacţie a fost suedeza Loreen. Autorităţiile au fost destul de iritate de cele întâmplate. Probleme şi cu Iranul Sunt vremuri complicate pentru autorităţile azere de când concursul a intrat în atribuţiile lor. BBC explică în articolul menţionat că nu doar protestele le-au dat de furcă. Ci chiar unul dintre vecinii lor cu greutate. Iranul, prin clericii musulmani , şi-a exprimat nemulţumirea că un stat-frate islamic „pângăreşte” valorile religioase organizând un eveniment „decadent” ca Eurovision. Săptămâna aceasta, ambasadorul din Iran a fost chemat acasă. Iar alt stat vecin, Armenia, s-a retras din concurs în urma îngrijorărilor legate de securitatea din timpul evenimentului. Ce i se reproşează guvernului „Guvernul s-a întrecut pe el – sperând că va păstra atenţia asupra spectacolelor pop, care au inclus o trupă de bunicuţe din Rusia, sau asupra farmecului orașului Baku, o citadelă antică transformată rapid într-o capitală a petrolului secolului XXI”, scrie şi prestigiosul cotidian „The New York Times”.  Cu toate acestea, jurnaliştii americani au observat şi ei – era imposibil să fie altfel – că reflectoarele presei s-au mutat repede de pe scenă pe pomelnicul  încălcărilor drepturilor omului de către guvernul preşedintelui Ilham Aliyev, considerat drept „unul dintre regimurile cele mai opresive din lume”. Săptămâna aceasta, lui Aliyev i s-au reproşat, pe ritmuri de Eurovision, că-şi „distruge oponenţii”, la propriu, că fură alegerile, că ignoră dreptul la proprietate, că-i aruncă în puşcărie pe jurnaliştii care „îndrăznesc să-l critice”. Asta dacă nu sunt bătuţi sau şantajaţi, adaugă ziarul american. Reacţii critice „Cu toţii trăim în frică şi intimidare”, a mărturisit Shahvalad Chobanoglu, un jurnalist opozant. „Realităţile Azerbaidjanului nu pot fi ascunse în spatele clădirilor noi. A fi european nu înseamnă doar să organizezi concursul european de muzică. Ci să impui valori europene, să trăieşti după legi europene, să ai o cultură judiciară europeană”, a adus jurnalistul azer în discuţie şi cealaltă dilemă din jurul evenimentului – cea legată de organizarea unui concurs european într-o ţară asiatică, până la urmă. Leyla Yunus, director al unui grup local denumit „Institutul pentru Pace şi Democraţie”, a pus problema şi mai clar. „Trăim ca în Evul Mediu. E un cerc extrem de restrâns unde se află clasa care conduce, cu bani din petrol, gaz şi un sistem extrem de corupt”, a adăugat aceasta. Acum ceva vreme, sediul organizaţiei conduse de Leyla Yunus a fost dărâmat. Cu buldozerele, de regimul de la Baku, spune aceasta. Surse: bbc.co.uk, nytimes.com

Ne puteți urmări și pe Google News