Cu o lună înainte să-i cedeze organismul de la greva foamei, Virgil Cristian Pop, deţinutul român care murit într-o puşcărie italiană, i-ar fi scris fratelui său: "Sunt disperat, am obosit să mai sufăr".

Înainte să-i fie anunțat decesul în spitalul penitenciarului din Lecce, Virgil Cristian Pop, deţinutul român care a murit la vârsta de 38 de ani după 50 de zile de greva foamei, i-ar fi trimis o scrisoare imensă, de 16 pagini, fratelui său după mamă, Ştefan Alexandru Assael.

E o scrisoare lungă, în italiană, pentru că, cel puţin din câte scrie Virgil, regimul de izolare în care se afla cerea ca scrisorile sale să fie redactate în italiană, pentru a fi înţelese de "cenzură", de personalul penitenciarului.

De altfel, paginile scrise pe care le-ar fi păstrat Ştefan Alexandru Assael conţin şi şampila "Visto per censura", semn că fuseseră procesate de italieni. Într-o astfel de scrisoare trimisă înainte de moarte, pe 18 martie, deţinutul Virgil i-ar fi descris fratelui starea care-l cuprinsese după ce intrase în greva foamei.

"Sunt disperat", îi scrie acesta lui Ştefan. Şi i se destăinuie: spera ca înfometarea să-i aducă în prag "un judecător bun" care să reconsidere pedeapsa pe care o avea de ispăşit. Un plic de la penitenciar

"Frăţiorul meu drag şi mult iubit", îşi începe scrisoarea Virgil Pop. Era "îngrijorat" că Ştefan fusese mutat din penitenciarul de la Fermo în arest la domiciliu (unde ispăşeşte şi el o pedeapsă pentru posesie de droguri, de trei ani şi două luni). Şi că nu mai aflase nimic de el cu lunile.

"(...) Nu ştiu nimic de tine. Am mai scris în limba română, dar pentru că cenzura durează până pe 27 luna asta, toate scrisorile în română sunt blocate pentru că sunt luni de când traducătorul nu a fost plătit, şi aici spun că nu au fonduri sau cel puţin asta spun ei, şi ar trebui să-l plătesc eu, eu care am rămas fără bani şi ţigări", scrie Virgil Cristian Pop.

Printre rândurile care urmează, se întrezăresc motivele pentru care Virgil a ales practic să moară. Motivele grevei foamei

Virgil îl sfătuieşte pe fratele său să-i răspundă tot în italiană, "altfel va fi şi scrisoarea asta blocată ca altele". "Sunt disperat şi atât de preocupat în legătură cu tine pentru că nu ştiu sigur unde eşti şi dacă pot să-ţi scriu sau dacă primeşti veştile de la mine, atât de importante", scrie deţinutul.

Apoi vorbeşte despre alegerea sa, într-o tiradă lungă, cu fraze tulburate, fără punct:

"Ştii că în ultimele luni, aici la Lecce, am primit două lovituri, pentru că am obosit să mai sufăr de cât de mult mi-e dor de tine şi apoi pentru că nu am primit veşti de la tine, eu de câteva zile sunt în greva foamei şi nu beau nici apă şi nu cred că va mai dura o săptămână, zece zile maxim, până să mă ducă forţat la spital, îmi risc viaţa pentru ca soluţia mea extremă să aducă un judecător bun care să-mi suspende pedeapsa din cauza problemelor grave de sănătate".

Virgil îi scrie lui Ştefan că nu ştia cum se va sfârşi ceea ce începuse. Apoi îi cere bani, lasă să înţeleagă că e urgent. "Ai puţin timp să-mi scrii (în italiană) şi să-mi trimiţi(...) cel puţin 100 de euro, de care am nevoie din motive pe care nu am cum să le explic acum, ai încredere în mine!", scrie Virgil.

"Este un infern"

Deţinutul dă vina şi pe judecători că a ales să moară "în spital sau în carceră", "din cauza prea multor nedreptăţi în justiţie care mi-au adus o suferinţă constantă şi atroce, sfârşind prin a mă face să-mi fac singur rău (...)".

E şi o mărturie făţişă despre starea în care se afla. "Sunt cu adevărat prea obosit să trăiesc şi de asta prin greva foamei voi sfârşi murind sau fiind pus în libertate din cauza gravelor probleme de sănătate".

Spre final, deţinutul îşi cere iertare şi-i îi spune fratelui să fie cuminte. Românul ar fi simţit că au trecut cei mai buni ani din viaţă.

"Iartă-mă, frăţiorul meu mult iubit pentru ceea ce-am făcut şi fac, dar încearcă să mă înţelegi că sufăr prea mult, am aproape 40 de ani şi sunt cu adevărat prea obosit după tot ce am trăit în cei 12 ani cât am fost închis, crede-mă că 12 ani au fost prea mult, este un infern, am pierdut cei mai frumoşi ani din ceea ce înseamnă să trăieşti liber şi dacă ar trebui să-ţi povestesc cum au trecut aceşti 12 ani, nu cred că raţiunea ar putea găsi un răspuns", apare în scrisoare. Final de scrisoare

"Te iubesc mult şi ţin mai mult la tine ca la viaţa mea, dar am dreptate(...)", adaugă deţinutul. "Oricum s-ar sfârşi povestea asta, tu trebuie să fii puternic şi (...) să nu mai faci prostii că, la final, nu azi, mâine, rişti să fii iar închis şi nu vei mai ştii pentru câte luni(...). Termin aici şi te îmbrăţişez tare, cu lacrimi în inimă şi suflet, sper că vei primi scrisoarea asta, ca să-mi poţi fi alături în perioada asta (...), orice s-ar întâmpla, va fi un final în sfârşit pentru suferinţa mea atroce şi de nedescris. Te iubesc mai mult decât viaţa mea, dar dacă mai trebuie să aştept cu iluzia că ne vom revedea iar când îmi voi termina pedeapsa, e prea mult chiar dacă sunt patru sau cinci ani, eu nu mai pot să fac asta", încheie Virgil Cristian Pop una dintre ultimele scrisori trimise fratelui său. Încheie şi semnează: "Frăţiorul tău, Cristian". Scrisoarea trimisă de Virgil Cristian Pop de pe adresa penitenciarului din Lecce e scrisă în italiană, pentru a trece de gardienii de la penitenciar FOTO: EVZ REACŢII ÎN PENINSULĂ

Radicalii italieni cer ministrului Justiţiei să dea explicaţii în Parlament

Cazul românului Virgil Cristian Pop, mort într-o închisoare din Lecce, ajunge şi în Parlamentul italian. Deputata Elisabetta Zamparutti, reprezentantă a Mişcării Radicale, a intrevenit ieri în Parlament pentru a cere ministrului italian al Justiţiei să prezinte de urgenţă un raport referitor la condiţiile din acest penitenciar.

Potrivit presei din Peninsulă, intervenţia deputatei a fost dictată nu doar de faptul că moartea românului se adaugă pe o listă mai lungă de "decese în închisoare", ci şi de afirmaţia alarmantă a directorului penitenciarului din Lecce, Giuseppe Renna, conform căreia "mulţi alţi deţinuţi se află în aceleaşi condiţii în care s-a aflat românul", având în vedere că "între 30 şi 40 de oameni sunt în greva foamei".

Corriere della Sera scrie că ministrul Justiţiei, Paolo Severino, a dispus declanşarea unei anchete şi că autopsia cadavrului lui Cristian Pop va avea loc mâine.

Deputata Mişcării Radicale spune că declaraţiile oficialului închisorii sunt de o gravitate extremă, motiv pentur care îi cere ministrului Justiţiei să se prezinte în Parlament cu un raport în legătură cu situaţia de la Lecce.

În cazul morţii lui Virgil Popa, deputaţii radicali au cerut ministrului de Justiţie să precizeze dacă a dispus o anchetă pentru a afla "dacă deţinutului i s-a asigurat tot ce înseamnă asistenţă medicală, dar şi umană, dacă internarea românului în spital putea să aibă loc înainte ca starea sănătăţii lui să se agraveze".

Parlamentarii vor să afle şi dacă şeful de la justiţie nu consideră urgentă declanşarea unei anchete asupra deceselor deţinuţilor aflaţi în închisorile italiene, inclusiv a sinuciderilor, pentru aflarea cauzelor reale. (Luciana Pop) CITIȚI ȘI

• Ciudata poveste a cazului Crulic 2. "Şi-au bătut joc de el, l-au bătut"