Aproape cinci miliarde de lei este valoarea bugetului pe care-l cheltuie în 2012 primarul Sorin Oprescu. Sunt puţine ministere care dispun de mai mulţi bani.
De exemplu, Ministerul Dezvoltării Regionale a primit doar 3,45 miliarde de lei, iar cel al Economiei poate să cheltuie 1,44 miliarde de lei. Ministerul Apărării, cu circa 70.000 de angajaţi, misiuni în străinătate şi enorme probleme legate de înzestrare, are un buget de 5,1 miliarde, iar cel al Sănătăţii – 5,5 miliarde de lei.
Toate aceste ministere se află în permanenţă sub o strictă monorizare a presei, care taxează orice cheltuială suspectă. Puţin probabil ca, în cazul în care membrii guvernului ar fi direct aleşi de către popor, vreun demnitar care a condus un minister să prindă al doilea mandat. Cu atât mai dezamăgitor, chiar dubios, este modul în care cea mai mare parte a jurnaliştilor ignoră ceea ce se întâmplă cu banii oraşului Bucureşti. Nu ţin minte, poate că mi-a scăpat, să fi observat o mare indignare în media atunci când Sorin Oprescu a cumpărat 20 de ceasuri placate cu aur, cheltuind aiurea sute de mii de euro. Sau atunci când şi-a propus să plătească peste 400 de euro pe o jardinieră cu flori. De asemenea, a fost ignorată cu graţie povestea chioşcurilor de doi metri pătraţi pe care administraţia parcurilor le-a achiziţionat la începutul lui 2011. Chioşcurile au costat circa 37.000 de euro - peste 18.000 de euro pe metru pătrat. Cei de la administraţia parcurilor spun că ar fi organizat o licitaţie, dar nu-şi amintesc când şi, în orice caz, ea nu apare în sistemul electronic de achiziţii.
Practic, toate achiziţiile şi investiţiile majore ale Primăriei Capitalei sunt marcate de suspiciuni: de la costurile imense ale Arenei Naţionale (213 milioane de euro, faţă de cele 119 milioane prevăzute iniţial) la micile şmecherii cu jardiniere şi felinare. Situaţia este probabil mai rea la nivelul sectoarelor, care dispun de bugete de sute de milioane de euro şi unde presa practic nu pătrunde. Primarul sectorului 1, liberalul Andrei Chiliman, este o legendă vie, cu fabuloasele sale panseluţe achiziţionate la doi lei firul, deşi pe site-urile de specialitate ele se vindeau cu 0,70 de bani.
Concluzia logică: probabil toţi primarii acestui oraş vor fi realeşi. Puţine şanse să se întâmple vreo minune. La nivelul întregii ţări se estimează că vor rămâne în funcţie între două treimi şi 80% dintre edilii aleşi în 2008. Bucureştiul este însă exemplul cel mai şocant. O combinaţie nefericită între o presă coruptă şi superficială şi prea-numeroşii alegători cărora nu le pasă. Care au o filosofie de genul: "Nu-i nimic că fură, dacă ne dă şi nouă ceva."
Ceea ce a scăpat presei în ultimii ani – nu ştiu dacă intenţionat sau nu – a fost că, prin descentralizare, cea mai mare parte a banilor contribuabililor a ajuns în gestiunea aleşilor locali. Departe de orice investigaţie jurnalistică, bugetele au fost cheltuite într-o totală bătaie de joc. A fost nevoie să intervină Comisia Europeană şi să oprească temporar plăţile din programul de dezvoltare regională pentru ca personaje precum Liviu Dragnea să fie temperate. Este posibil ca sumele gestionate de baronii USL – de la "independentul" Oprescu la Mazăre şi Oprişan – să fi depăşit bugetul de care a dispus guvernul central. Iar ceea ce a făcut Oprescu în Bucureşti ne-ar putea arăta ce s-ar putea întâmpla la nivelul executivului central.
Recomandările noastre
