New York – sunt în faţă la Penn Station, în Manhattan. Zgomot de claxoane, praf, soarele abia se zăreşte printre nori şi printre clădirile de 50 de etaje. Un val de oameni iese de la metrou. Ajung însă în Central Park şi parcă am ieşit din New York, un univers verde printre zgârie-nori.
Portland – Oregon. Sunt în centrul oraşului şi nu pot să nu observ cât este de diferit: verde, calm, oamenii nu mai sunt grăbiţi, mă simt ca într-un oraş european. Au chiar şi o piaţă de legume şi fructe la ieşirea din parc.
New Jersey – primele lucruri pe care le-am văzut în Jersey, din trenul spre New Brunswick - un orăşel universitar la o oră distanţă de New York -: grafitti pe pereţii clădirilor, zone industriale, multe părăsite, o senzaţie de mediu semiurban care nu ştie în ce direcţie să meargă. Asemănarea cu România m-a izbit.
Ne puteți urmări și pe Google News
Seattle – merg la munte. Autostradă cu 6 benzi pe fiecare sens. Apoi se îngustează la 3, cu o bandă de urgență. Milă după milă și se adună zeci, sute de mile. Totul tăiat în plin munte. București-Constanța pare un amărât de drum județean prin comparație. În România, așa ceva ar dura cel puțin 20 de ani să fie construit.
Seară de gală la Metropolitan Opera. Mă îndrept spre locul meu și tot văd câte un “meloman" cu adidași și blugi albastru deschis. Iar mai încolo un cuplu impecabil îmbrăcat, cu bijuterii în valoare de zeci de mii de dolari. Metropolitan Museum of Art. Pe dinafară, o clădire clasică, ca orice muzeu european. Pe dinăuntru, totul este prietenos cu vizitatorul, dinamic şi interactiv. Nu te mai simţi într-un muzeu european, scorţos. În zona asiatică poţi vizita o curte a unei case tradiţionale din China sau o cameră dintr-un dojo japonez. Astfel, eşti transportat într-o lume de altădată, nu doar o priveşti politicos de după un cordon roşu. Cu siguranţă, filozofia în „blugi şi adidaşi” are şi aspectele ei pozitive. Atlanta - Georgia. În vizită la muzeul şi biblioteca Jimmy Carter, preşedinte al Statelor Unite din 1977 până în 1981. Unul dintre cei mai liberali preşedinţi, fost guvernator într-unul dintre cele mai conservatoare state, Georgia. Ce impresionează nu este doar muzeul, cât mai ales respectul pe care americanii îl arată foştilor preşedinti. Însă trebuie să fii un fost preşedinte. Cei în funcţie sunt atacaţi fără menajamente, şi din dreapta şi din stânga. Campaniile electorale din Statele Unite sunt printre cele mai negative din lume. De pildă, în campania din interiorul Partidului Republican, pentru desemnarea candidatului la alegerile din toamnă, s-au cheltuit numai în ultimele 2 luni câteva zeci de milioane de dolari, dintre care peste două treimi pe materiale de atac, majoritatea „schimburi de replici” între Newt Gingrich şi Mitt Romney.
Statele Unite pe care le-am văzut sunt o țară a contrastelor. Contraste între ceea ce vrea America să fie, să reprezinte pentru lume şi ceea ce este în realitate. Constraste între ceea ce credem noi – de multe ori stereotipuri pe care le-am desprins din filme, dintre care multe sunt reale – şi ceea ce am crede dacă am locui aici pentru câteva săptămâni şi am cutreiera ţara. Multe din contraste sunt rezultatul diversităţii etnice, sociale şi culturale; altele sunt rezultatul dezvoltării economice diferite de la un stat la altul sau chiar şi nivelului de deschidere către Europa şi alte părţi ale mapamondului.
Peste toate aceste contraste, există o senzaţie de pragmatism şi dinamism, de societate în continuă mişcare, în căutare de oportunităţi, o constantă a Statelor Unite, de la Nord la Sud şi de la Vest la Est.
Îmi propun să scriu pe scurt despre aceste State Unite ale Americii, despre contraste şi constante ... câte 5 minute americane.
Recomandările noastre
