Ce se întâmplă?
Dacă vom privi lucrurile din punct de vedere tactic, ne vom pierde în întrebări de genul: "E bun Berca?" sau "Merită Popescu să fie ministru?". Făcătorii de perdele de fum mediatic doresc să vă prindă în cârlig cu asemenea biluţe sclipitoare pentru că astfel e mai uşor să pierdeţi din vedere esenţialul. Iar esenţialul, dragi cititori, le dă fiori. Prin urmare, trebuie să privim lucrurile la nivel strategic. Tocmai asta ne va permite să înţelegem mai bine ce se întâmplă şi că tot ce a început în aceste zile ne afectează de acum şi până la sfârşitul vieţii noastre pământene. Pentru ca această ţară să progreseze, adică să se modernizeze programatic şi să vâneze pragmatic toate oportunităţile care i se oferă, este nevoie de politicieni mai buni. Mult mai buni. E condiţia necesară, nu şi suficientă, a reuşitei. Acest lucru şi l-a asumat şi preşedintele Traian Băsescu: o resetare a jocului în politica românească. Am mai spus asta şi o repet: această resetare înseamnă noi structuri politice cu noi reguli ale jocului, cu persoane care înţeleg şi doresc să facă asta, indiferent dacă vorbim de feţe vechi sau mai noi. Dacă privim lucrurile din această paradigmă, înţelegem mai bine că Traian Băsescu lucrează de zor la această nouă construcţie şi mai înţelegem, şi nu zic că trebuie să facem asta cu bucurie, că este singurul politician care poate şi vrea, în acest moment, să scoată acest proiect la liman. Mişcarea-surpriză a lui Băsescu despre care vorbea "Evenimentul zilei" este tocmai aceasta: de a reuşi să impună, printr-o singură lovitură, schimbarea întregului eşafodaj al Puterii. Guvern complet nou va însemna de fapt o demonstraţie că nişte politicieni necunoscuţi vor avea o performanţă cel puţin identică cu cea a unor figuri cu notorietate mare. Urmărindu-l atent şi cunoscându-l cât de puţin pe Mihai Răzvan Ungureanu, cred că randamentul Guvernului său va fi bun. Astfel, va fi depăşit un moment psihologic important atât în partidele actuale, cât şi în rândul societăţii active: SE POATE. Şi se va putea şi mai bine, cu politiceni tot mai buni, tot mai puţin pătaţi şi tot mai conectaţi la planul strategic al lui Traian Băsescu. Dacă vorbim doar de această mişcare-surpriză, avea la muchie şanse să se materializeze. Din războiul rece dintre domnii Ponta şi Antonescu, înţeleg foarte bine că a reuşit. Şi a reuşit pentru că Traian Băsescu nu se dezminte, după cum iarăşi am atras atenţia în editorialele precedente: nu se va da bătut, va continua să fie nodul politicii româneşti, foloseşte energia duşmanilor şi a străzii şi o întoarce în favoarea sa. Dacă privim politica precum un sport, box de pildă, acum nu fac decât să comentez un meci în care unul dintre luptători are un plan bun în cap şi îl duce la îndeplinire cu lovituri de pumn şi eschive. Şi e pragmatic să recunoşti că există un asemenea jucător. Şi iarăşi zic, această disonanţă cognitivă a provocat fisuri la vârful USL. Şi fisurile se vor adânci, nicio îndoială. Am coborât puţin la manevre tactice, pentru că doar atât poate produce Opoziţia şi revin la imaginea de ansamblu. Mesajul pe care doresc să-l transmit este că România, adică noi toţi, avem o şansă să trăim într-o ţară cu o clasă politică mai bună. Şi a cărei performanţă să ne ajute, încetul cu încetul, şi pe noi. Şi aici mă refer şi la clasa mijlocie, la oamenii de dreapta, la cei care muncesc de dimineaţa până seara dacă vor să câştige mai bine sau să urce în carieră. La întreprinzători şi tinerii din multinaţionale. La cei care sfidează criza strângând din dinţi şi fără a-şi pierde optimismul. Tuturor acestora le este dator să reuşească Mihai Răzvan Ungureanu. Pragmatic spun asta, nu e umbră de ipocrizie sau naivitate: este primul politician din această nouă specie şi un eşec ar anula practic orice şansă de reuşită al acestui proiect. Dar să nu ne plângem: recitiţi ce spun Pleşu şi Djuvara despre Ungureanu. Avem o şansă bună ca planul lui Băsescu să reuşească. Ce vremuri interesante îi aşteaptă şi pe prietenii, şi pe duşmanii Preşedintelui! O întrebare pe final: Sincer, în 2014, pe cine aţi vota ca preşedinte, pe Ungureanu sau pe Antonescu?
Recomandările noastre
