CONFESIUNI. Cum de a plecat la Bacău cu gândul să ajungă la Washington și cum ia decizii în situații de criză. Gabriela Vrânceanu Firea a vorbit și despre aceste subiecte în interviul acordat EVZ.

Vedeta Antenei 1 este însărcinată în șase luni și, din acest week-end, începe o serie de emisiuni de divertisment. Gabriela Vrânceanu Firea a detaliat pentru EVZ multiplele fațete ale carierei ei, dar și viața sa de familie.

EVZ: Cum ai avut curajul să faci un copil la vârsta ta? Gabriela Vrânceanu Firea: Eu cred foarte mult în ceea ce simt eu şi în semnalele pe care le primesc şi din exterior, dar mai ales de la mine. Când ne-am hotărât să îl avem pe Tudor, eu şi Răsvan intrasem aşa într-un an parcă se sfârşea Pământul. De câte ori vedeam un copil mic îmi dădeau lacrimile şi veneam la Răsvan şi spuneam: „ia uite, noi nu avem copiii, trebuie să facem ceva”. Şi Răsvan îmi spunea: „Dar nu eşti prea tânără? Să mai stăm, ca să mai treacă timpul”. Am simţit că atunci e momentul. La 21 de ani m-am măritat, la 22 de ani am rămas însărcinată, la 23 am născut. Şi nu îmi pare rău deloc pentru că acum Tudor este mare şi este un partener de discuţie inteligent. Are 16 ani şi eu mă simt o mămică foarte tânără. Eu mi-am mai dorit copii, dar aşa s-a întâmplat, problemele de sănătate ale lui Răsvan nu au mai permis. Acum e bine-venit şi ne bucurăm de acest lucru, iar la 39 de ani sunt din nou însărcinată. Dacă mă gândesc că am prietene care au născut la 42 - 43 de ani, cred aş mai avea timp de unul. (Râde). Acum s-a schimbat mentalitatea, iar doamnele vor întâi carieră. Fără ajutor este mai greu. Noi la Tudor nu am avut ajutoare. Mama lucra, era foarte tânără, părinţii lui Răsvan lucrau şi nu puteau să-şi lase serviciul, nici măcar pentru un nepot, şi l-am crescut singuri. Am avut bonă până la patru ani, iar apoi ne-am ocupat, fiecare cum puteam, apoi a mers la grădiniţă. Acum suntem favorizaţi. Condiţii ar fi să mai avem urmaşi, dar sper să ne potolim. Mama mea este liberă de contract, stă cu noi şi ne ajută. Sora lui Florin (Pandele – n.r.), Emilia, abia aşteaptă un nepoţel şi este încântată. A amenajat şi la ea acasă o cameră pentru bebeluş, aşa că toată lumea vrea să ne ajute şi să ne sprijine. Sănătate să fie.

Cum a reacţionat Tudor la vestea că ești însărcinată? Tudor îşi dorea de mult timp fraţi. Mi-aduc aminte că prin clasa a patra era foarte supărat, pentru că avea mulţi colegi cu frăţiori mai mici. A fost atunci un boom de natalitate, favorizată şi de climatul economic. Familiile aveau mai mult curaj atunci. Acum multe familii nu vor să facă copii pentru că vor să vadă ce urmează, cum e cu locul de muncă, mai au rate. Tudor se simţea atunci în minoritate şi marginalizat pentru că nu avea fraţi. Mereu ne bătea la cap. Aşa că e foarte încântat. Avem o singură contradicţie, dar una majoră după părerea lui: nu-i place numele Petru. Îi place doar David, al doilea nume. Nici băieţilor lui Florin nu le place numele Petru. Dar sunt încântaţi că au un frăţior. Nu voiau soră, nu ştiu de ce. Noi îi tachinăm că probabil nu-şi doreau o prinţesă prin casă. Toţi băieţii au vrut un frate. În ziua în care am venit de la ecografie a fost petrecere. Dar nimănui nu-i place acest nume: Petru. Toţi mă întreabă: „Ce mai face David?” şi eu le răspund: „Petru este foarte bine”. Sunt simpatici, sunt copiii buni faţă de ce vedem la generaţia asta tânără care se ocupă de cluburi şi de droguri uşoare.

Băiatul tău are 16 ani... Tudor este foarte matur. Cred eu că e din cauză că a văzut în casă atâtea greutăţi. S-a maturizat foarte repede şi gândeşte ca un copil de cel puţin 18 ani. Realizează ce periculos este să bei, să fumezi. Şi în afara faptului că mai iese cu prietenii la o aniversare, n-au fost probleme şi chiar îmi povesteşte ce fac alţii. El îmi spunea că din această cauză nu voia surioară. „Tu nu ştii mamă ce fac fetele din cluburi şi ce se întâmplă...”. Îmi spune că dacă ar fi fost fetiţă, erau trei bodyguarzi pentru ea s-o apere de pericole.

Ai trecut la divertisment... Se pare că este vremea schimbărilor majore în viaţa mea. A început de anul trecut şi continuă. Colaborări am avut în divertisment. Am realizat şi prezentat două ediţii la „Geniali”, cu maestrul Lazarov şi am învăţat foarte multe de la dumnealui şi de la Augusta cu care am filmat ambele ediţii „Geniali”: cea cu Florin Piersic şi cea cu Maria Ciobanu. Au vrut să mă solicite măcar la ediţia „Geniali” cu Angela Similea, dar managementul Antena 3 mi-a spus că nu ar fi bine să continui cu divertismentul fiindcă am un talk-show de actualităţi în prime time la Antena 3 şi dezbat subiecte grele. Am întrerupt colaborarea, dar am mai lucrat pentru Revelioanele Antenei 1 cu Titus Munteanu. La modul serios abia acum încep. Sunt veche în televiziune, dar nouă în divertisment. Am sprijinul întregii echipe şi Simona Gherghe mă încurajează, şi Dan Negru. Eu nu prea sunt genul arogant, nici în viaţa de zi cu zi şi nici profesional. Îi voi întreba pe toţi când voi avea nelămuriri sau când voi simţi că îmi este greu. Pe Simona am mai stresat-o cu tot felul de întrebări.

Ce ai vrut să ştii de la Simona? Am întrebat-o despre artişti, m-au ajutat şi Dana Mladin, şi Dan Negru. Până acum am ştiut totul, sau aproape totul, despre politicieni, reprezentanţii societăţii civile, oameni din societăţile comerciale sau ai Băncii Naţionale. Nu cunoşteam domeniul divertismentului. Am vrut să ştiu cum trebuie abordaţi, dacă sunt anumite sensibilităţi, tabuuri, ce întrebări trebuie să pui, preţuri, tarife, bugete. Şi cred că acum stăpânesc ceea ce-mi trebuie pentru început.

De ce acum? Când am fost la „Geniali” nu am avut o ofertă concretă. Erau doar colaborări sporadice. Şi nici eu nu mi-am pus problema. Dar aşa cum m-a întrebat foarte multă lume, unii m-au judecat, alţii au acceptat, despre faptul că am decis într-un timp foarte scurt să mă recăsătoresc, aşa am făcut şi cu divertismentul. Am avut o discuţie cu doamna preşedinte Camelia Voiculescu, în care i-am spus că mă pregătesc să devin mămică şi că mi-aş dori foarte mult să rămân în trust, dar cu un program mai lejer. Nu mă gândeam să solicit patru ore, dar meseria de televiziune te consumă şi nu există program de la 9.00 la 17.00. Dar una este  să fii în fiecare seară pe post cu subiecte de actualitate, faţă de o emisiune săptămânală în care subiectele sunt plăcute, sunt frumoase, te emoţionează. Dar nu este acea presiune care se conturează într-o campanie electorală. Dacă nu ar fi fost această campanie electorală, poate că mai amânam momentul. Eu, când sunt în faţa unei decizii grele, mă sfătuiesc cu familia, cu prietenii foarte intimi şi mă rog foarte mult şi cer „Doamne, dă-mi minte luminată” şi de aceea niciodată nu-mi pare rău pentru alegerile făcute, indiferent de câte reacţii stârnesc. Când am avut discuţia cu doamna Camelia Voiculescu, în care i-am spus de planurile mele, a venit propunerea cu emisiunea duminicală. Am simţit că divertismentul este genul care mă reprezintă cel mai bine acum.

Veţi intra în casa celebrităţilor. Până unde vor merge întrebările? Vom intra bătând la uşă. Nu speriind celebritatea, că nu acesta este scopul. Interesul este să o descoperim aşa cum nu a mai fost prezentată. Cu siguranţă că atunci când vrei să arăţi celebritatea cum nu o cunoaşte publicul vor fi măcar unul - două elemente de noutate. Vom avea câteva rubrici fixe: debutul  personalităţii, momentul maxim în carieră şi surprizele pentru invitaţi. Ne-am interesat care sunt preferinţele culinare, ce-i place, chiar şi ce fobii are. Va fi muzică, dans şi teatru. Mai avem şi o rubrică apetisantă, susţinută de Piero Parmigiani, un maestru bucătar din Italia, care-i va găti pe loc mâncarea preferată a invitatului. I se va face şi o astrogramă…

În contextual actual, câţi sunt vedete? Sunt genul foarte respectuos, uneori mi se spune că sunt prea tolerantă şi îngăduitoare. Nu am deloc tupeu. Eu am un principiu în viaţă, venit tot de la credinţă şi religie. Nu judec pe nimeni. Pe mine n-o să mă auziţi bârfind, nu pentru că dispreţuiesc ideea de bârfă, fiindcă din bârfă se extrage şi informaţie, ci pentru că nu vreau să păcătuiesc. Dar conştientizez că sunt nişte anomalii, se petrec nişte distorsiuni. Mai mult mă deranjează impactul social al acestor distorsiuni ce provin din televiziune şi din presa mondenă şi din păcate sunt foarte mulţi părinţi care au greutăţi în a le explica copiilor că un om de succes nu înseamnă o fată frumoasă care s-a cuplat cu un fotbalist. Este foarte greu să-i explici unei adolescente că nu acesta este modelul pentru că ea îţi va replica că „acest model” are bani să-şi cumpere poşeta cea mai interesantă, pantofii cei mai la modă, e în centrul atenţiei, este adorată. Alţii au o teorie şi mai toxică. Pentru că, în urma unui scandal, fabricat de cele mai multe ori, ajung asistente TV şi chiar devin persoane respectabile în faţa cărora trebuie să ne şi înclinăm. Joacă în telenovele, în sitcomuri, fac bani reali. Dacă ceilalţi bani au fost căpătaţi de la sponsori, acum devin persoane bine-văzute şi bine-plătite şi cu statut social. Iată toxicitatea acestui parcurs profesional. Nu am decât să spun ceea ce îi repet şi lui Tudor: numai valorile reale rezistă în timp. Celelalte durează un sezon, două. Nu mă număr printre cei care condamnă televiziunile, presa în general, că strică publicul. Să fim serioşi. Şcoala trebuie să educe un elev şi familia. Nu mijloacele externe.

Cât o să stai în concediu după ce naşti? Cu Tudor am stat două luni. Acum mă ajută programul de vară al televiziunilor generaliste. În iulie şi în august se întrerup toate emisiunile în direct şi în septembrie se revine. Dacă eu voi fi bine, dacă copilaşul va fi bine, voi reveni în septembrie, cu grila. Am toată vara să mă refac.

Ai renunţat uşor la actualitate? Şi eu şi soţul meu suntem mari devoratori de talk show-uri. La Revoluţie  familia mea se culca şi eu, deşi aveam bacalaureatul de pregătit, pe care l-am luat cu note foarte mari, rămâneam până se terminau emisiunile de la parlament, stăteam până se terminau. A doua zi mergeam pe două cărări. Sunt uimită când aflu că sunt persoane care nu vor să ştie, nu citesc ziarul. Mă bucur că Tudor este la fel ca mine, foarte informat. Sper ca şi David să fie interesat. Sunt unele persoane care spun că sunt romantice și nu se pricep la lucrurile cotidiene. Dar a fi practic nu exclude a fi romantic. Aud diverse persoane zicând sunt romantică, ce mă interesează unde plătesc factura la gaze. Poţi să fi romantic şi fiind un bun administrator al casei şi al vieţii tale, cred eu.

Te-ai gândit vreodată să pleci în străinătate? Da. Atunci când am plecat de la Bacău, eu îmi doream să ajung la Washington. Dar l-am întâlnit pe Răsvan şi am început să lucrez în presă. Mereu, când aveam mici divergenţe, îl tachinam: „Am plecat de la Bacău să ajung în America şi m-am oprit la tine în Bucureşti” şi ne amuzam. Mi-ar fi plăcut să lucrez în străinătate şi sunt convinsă că, şi nu mă laud, un om care e hotărât şi se simte împlinit în profesie nu are cum să nu reuşească în SUA sau oriunde. La un moment dat, eu lucram șapte zile din șapte. Dar am prins drag de presă şi, căsătorindu-mă şi având un copil, n-a mai fost posibil. Am cochetat cu acest gând. Acum este târziu şi în meseria de jurnalist e greu să te accepte cineva să o iei de la capăt la 40 de ani, să lucrezi într-o televiziune sau în presa scrisă. Chiar şi în cea online.

Ştiu că ai nişte afaceri. E mult spus afaceri. Am fost acţionar şi administrator al unei societăţi de presă care a editat „Săptămâna financiară”, „Financiarul” şi „Felicia”, pe care criza le-a trimis în online. Am trecut şi prin nişte disponibilizări pe care le-am trecut foarte greu, mai ales că unii dintre angajaţi, cei mai mulţi, aveau şi copii, a fost dificil. Chiar am avut un sfârşit de an greu. Dacă pui suflet, e dificil să fii afacerist. Cred că trebuie să-ţi iei şi o coajă rece, dar nu mi-e mie caracteristic. Am şi o societate care este doar a mea, SC Tudor Imob Media SRL. Dar pe aceasta au fost mai mult contracte de consultanţă. Toate societăţiile din România au simţit un recul în ultimii doi ani şi s-au făcut foarte multe disponibilizări. Cred că cele mai multe care nu s-au închis abia pâlpâie. Am spirit antreprenorial, dar aştept vremuri mai bune. Mi-ar plăcea, dacă aş avea timp şi buget să am o micuţă afacere, o grădiniţă privată cu afterschool. Probabil că la un moment dat am să-mi îndeplinesc acest obiectiv. Mi-ar plăcea să am şi un restaurant. Nu am avut nici bugetul şi nici timpul necesar. Nu cred în acele afaceri deschise şi lăsate pe seama cuiva. Trebuie să te implici trup şi suflet şi, dacă eşti prezent, atunci ai rezultate. Ştiţi cum se spune: „Ochiul stăpânului îngraşă vita”. Dar dacă vor veni şi vremuri mai bune şi voi avea timp şi bani, mi-ar plăcea să mai continui în domeniul antreprenoriatului. Cred că aş obţine rezultate pentru că am avut ani în care realizările mele au fost apreciate. Am avut profit la firmă, ceea ce spune tot despre un manager.

Ai renunţa la televiziune în favoarea unei afaceri? Sigur. Televiziunea este o meserie şi o pasiune. Aşa cum am mai spus, cred foarte mult în instinctul meu de a începe sau de a sfârşi ceva. Şi privesc în interiorul meu, simt când e timpul să fac un anumit pas. Atunci când voi simţi că dau rezultate mai bune într-un alt domeniu, cu siguranţă voi face pasul. Nu prea fac eu aşa pasiune, numai de amorul artei, pentru un loc de muncă sau pentru ideea de a fi pe sticlă. Eu am învăţat de acasă să fiu fericită şi mulţumită cu mine însămi şi cu familia. Nu neapărat cu recunoştinţa celor din jur. Ea este foarte importantă, dar nu prea trăiesc pentru alţii. Puteţi s-o numiţi o formă mică de egoism. Eu vreau să fiu împăcată cu mine, cu deciziile mele, copiii mei, familia mea. Şi nu pentru ce spun ziarele colorate sau pentru ce se comentează pe la uşi. Pentru că noi suntem acasă şi în suflet cu familia şi nu trebuie să dăm socoteală naţiunii. Politicienii trebuie să dea socoteală pentru activitatea profesională naţiunii, nu şi oamenii din societatea civilă. Sigur va veni un moment în care voi spune că vreau să fac altceva.

Ai avut vreun moment în care ai făcut un pas şi l-ai regretat? Sincer, nu. De mică am fost foarte sigură pe mine. Eu mă bazez foarte mult pe semnele pe care le primesc la nivel spiritual, fiind o persoană care începe ziua şi o sfârşeşte cu rugăciuni. Nu ai cum să nu fii îndrumat pe drumul cel bun dacă ai ales calea credinţei. Motivul pentru care în „Uaul” tuturor m-am măritat atât de repede a fost pentru că am găsit în Florin (Pandele – n.r.) exact aceeaşi persoană ca mine şi nu credeam că mai există o altă persoană, în anturajul meu, ca mine. Este singurul bărbat idem cu mine. Bineînţeles că sunt şi alţi oameni asemănători, foarte credincioşi, dar nu credeam să găsesc eu vreodată un bărbat, un partener de viaţă care să se trezească şi primul lucru, după ce şi-a făcut toaleta, să înceapă să se roage. Şi seara la fel. Mergem împreună la biserică, la mănăstire şi punem totul prin prisma credinţei. Toate deciziile pe care le luăm sunt după ce ne-am consultat spiritual. Şi de aceea am fost  foarte hotărâtă în ceea ce fac. Aceasta este cheia, secretul: puterea în mine de la rugăciune.

CV - Gabriela Vrânceanu Firea, jurnalistă și realizatoare TV.

• A lucrat în radio, presă scrisă și televiziune, la TVR 1 și la Trustul Intact.
• Director la revista economică „Săptămâna financiara”, la cotidianul „Financiarul” și la revista „Felicia”.
• Între februarie-decembrie 2000, a fost implicată în politică, fiind purtător de cuvânt al Guvernului, secretar de stat, șef al Departamentului pentru Comunicare,
• Născută pe 13 iulie 1972 în Bacău. Gabriela Firea a fost căsătorită din 1993 cu Răsvan Firea împreuna cu care are un copil, Tudor Stefan. Soțul său a decedat în ianuarie 2010. Din 2011 este căsătorită cu Florentin Pandele.