Poate părea incredibil, dar acesta este adevărul și s-a petrecut la cumpăna dintre anii 1899 și 1900 undeva în mijlocul Pacifi cului, exact acolo unde Ecuatorul se intersectează cu Linia Internațională de Schimbare a Datei.

Warrimoo a fost o navă de pasageri australiano-neozeelandeză de 3.000 de tone, cu pavilion britanic, lansată la apă în 1892. Destinața sa a fost, inițial, de a transporta pasageri între porturile australiene și Tasmania dar, ulterior a ajuns să performeze și voiaje transoceanice.

Vaporul a intrat în istoria navigației cu o performanță neegalată până în prezent . În 31 decembrie a anului 1899 se afla în mars în Oceanul Pacific.

Plecase din portul canadian Vancouver către Australia. Cu câteva ore înainte de Anul Nou, ofițerul responsabil cu navigația tocmai „făcuse punctul” pe hartă, adică stabilise, prin navigație astronomică locul unde se aflau.

Poziția navei, pe care i-a comunicat-o comandantului John Phillips era astfel: latitudine 0° și 31 minute, Nord și longitudine 179° 30 minute, Vest. Secundul navei, pe nume Payton a exclamat, uimit: „We’re only a few miles from the intersection of the Equator and the International Date Line”. Adică:.„Știi ce înseamnă asta!? Suntem la doar câteva mile de Ecuator și Linia Internațională de Schimbare a Datei!”.

Omul potrivit, pe nava potrivită, în momentul potrivit

Căpitanul de Cursă Lungă Pillips, un veritabil „lup de mare” a simțit imediat oportunitatea cu care nimeni nu se mai întâlnise anterior. A schimbat cursul ușor, punând prova navei exact pe punctul de intersecție al celor două axe imaginare. Apoi, a ajustat, ușor viteza motorului. Vremea frumoasă, marea calmă şi noaptea senină au lucrat perfect în favoarea lui.

La mijlocul nopţii dintre ani, SS Warrimoo – lungă de 107 metri și lată de opt metri – a traversat Ecuatorul – cu o viteză de 14 noduri – exact în momentul în care a trecut și Linia Internaţională de Schimbare a Datei! Consecinţele acestei poziţii bizare au fost multe. Prova, adică partea din față a navei era în emisfera sudică și în mijlocul verii, iar pupa, adică partea din spate, se găsea, încă, în emisfera nordică și în mijlocul iernii.

Data, în pupa navei era 31 decembrie 1899, în timp ce prova era deja 1 ianuarie 1900. În consecință, această navă a fost în două zile diferite, două luni diferite, doi ani diferiţi, două anotimpuri diferite, dar și în două secole diferite, toate în acelaşi timp!

Acum 19 ani s-a ratat ocazia repetării evenimenului

Această oportunitate s-a mai ivit încă o dată în noaptea dintre anii 1999 și 2000, dar nimeni n-a repetat-o. Unde mai pui că, dacă s-ar mai fi petrecut o astfel de întâmplare, ipoteticul echipaj al navei respective s-ar fi aflat, în plus, și în două milenii diferite, tot în același timp!

 

Destin tragic

SS Warrimoor a continuat să navigheze până în 1918. A participat activ la Primul Război Mondial, când a transportat soldații neozeelandezi care au luptat în celebra bătăția de la Galipoli, în Turcia. Pe 17 mai 1918, în urma unei coliziuni cu un distrugător franțuzesc, s-a scufundat la 12 mile Sud-Vest de Insulele Galite, în largul coastelor Tunisie în timp ce ducea trupe între orașul tunisian Bizerta și Marsilia. Ambele nave s-au scufundat, dar, din fericire, marea majoritate a marinarilor și militarilor au scăpat cu viață.

Linia Internațională de Schimbare a Datei

Aceasta este o linie imaginară care traversează mijlocul oceanului Pacific și s-a stabilit oficial în 1884, la Conferința Internațională a Meridianului din Washington, D.C., cu scopul exclusiv de a diferenția zilele. Ea funcționează ca o „linie de demarcație” care separă două date calendaristice consecutive.

Când traversezi linia datei, devii, practic, un călător în timp! Traversată către vest eşti cu o zi în urmă și dacă o treci înapoi ai plecat în viitor. Această linie are unele zigzag-uri, pentru a se adapta politicilor și afilierilor economice din zonele învecinate.

Linia Internaţioală a Datei putea fi oriunde, dar s-a stabilit să fie la 180° distanță față de meridianul definitoriu care trece prin Greenwich, Anglia, pentru faptul că această zonă este acoperită, în principal, de un spațiu oceanic nelocuit.