Pentru că tot suntem zilele astea sub zodia lui 23 august, am să vă spun o scurtă poveste. Despre cum l-am cunoscut pe Corneliu Coposu. Eram pe atunci în redacția revistei “Flacăra”. Însemnatul om politic ne face o vizită, nu mai știu exact cu ce ocazie. Era în decembrie. Anul 1993.

Ne adunăm mai mulți în cabinetul directorului nostru, ca să dăm mâna cu oaspetele. Îmi amintesc statura uscațivă, dar impozantă, și mai ales ochii care păreau a nu scăpa niciun detaliu din tot ce era în jurul său.

Discutăm despre una, despre alta, într-o jovială atmosferă, după care musafirul ne anunță că urmează o istorisire din viața sa. Fusese martor la urmările unui eveniment pe care l-aș caracteriza tragi-comic.

Punctele de control

Nici nu ne “eliberaseră” bine, în 1944, că sovieticii își iau foarte repede în serios rolul de ocupanți. Primul element este legat de punctele de control, înzestrate cu arme de foc, plantate în diverse zone ale Capitalei.

Nimeni nu trecea pe acolo fără să fie verificat la acte. Așa era și la statuia Aviatorilor. Aici se întâmplă, în seara de 29 august, un lucru de-a dreptul șocant. O femeie, dar nu oricine, un maior NKVD, deci o rusoiacă, intră pe mâna celor cinci soldați, și ei tot ruși, care își făceau veacul în vecinătatea monumentului.

Ca să fie foarte clar, maiorul NKVD este violat de camarazii săi. Efectele acestei porniri animalice sunt, la rândul lor, bizare.

Dar o să-l las pe distinsul Corneliu Coposu să zugravească tabloul. Ce țin să remarc la omul acesta este că vorbele-i sunt scurte și la obiect, matematic calculate. Aproape că citea ca dintr-o carte. A memoriei sale.

Povestea

“Printre cei arestați și care urmau să fie executați era și Rică Georgescu, a cărui sentință a fost însă blocată de Antonescu, și eliberați în noaptea de 23 spre 24 august.

Când a fost eliberat, l-a luat cu el acasă și pe un rus care se numea Finoghenov, și care fusese prins printre cei parașutați în spatele frontului. Parașutați de sovietici, fireste.

Acesta n-a spus decât că se numește Finoghenov. În momentul când a ieșit din pușcărie, s-a instalat la Rică Georgescu, în casa lui.

Când au sosit armatele sovietice, în 29 august, l-am văzut îmbrăcat în uniforma de colonel NKVD.

Bruneta cu ochi albaștri

În primul eșalon, condus de generalul Alexiev, a venit soția lui Finoghenov, care era maior NKVD. Era o rusoaică frumoasă, dar murdară.

M-am uitat la ea. Era brunetă, cu ochi albaștri, cu o piele albă. M-am gândit, dacă asta ar încăpea, la Hollywood, pe mâna unui regizor, ar scoate o frumusețe, să rămână lumea cu gura căscată.

Dar umbla în uniforma pătată de urmele mâncării și avea negru sub unghii. Venise din Crimeea. Cei doi soți s-au reîntâlnit în casa lui Rică Georgescu.

Recepția

Acesta din urmă a dat o recepție, la care i-a invitat pe americani, englezi, ruși din comisiile aliate de control și toată protipendada politică românească. Era toata lumea acolo, bine-dispusă. Colonelul Finoghenov și soția lui fuseseră și ei invitați, dar lipseau.

În jur de 12.30, noaptea, se deschide ușa și, cu un hohot de plâns, intră maiorul Finoghenov, soția colonelului. Avea hainele sfâșiate, jumătate dezbracată și, între sughițuri, spune că a fost violată de cinci inși pe scările statuii Aviatorilor.

Rică Georgescu avea casa pe strada Mihai Moară, în apropierea acelui loc. Pe femeie a luat-o soția lui Rică și a dus-o în baie, să se spele. Momentul era penibil. Avea și urme de sânge, că era zgâriată.

Mitraliera

După un ceas, apare bărba-su. Discret, i se comunică ce s-a întâmplat. La statuia Aviatorilor era un post permanent, cinci ruși cu mitraliere opreau mașini, percheziționau.

Colonelul Finoghenov și-a luat mantaua și a plecat, după ce-a avut grijă să-și verifice arma. S-a dus la statuie și i-a împușcat cu mâna lui pe toți cinci. Dar a împușcat garda care se schimbase între timp.

Asta s-a aflat ulterior. Au fost împuscați și ceilalți, adevarații vinovați, mai târziu”.

Și în acest fel se scrie istoria, nu-i așa?!...