Astăzi despre autorizaţiile în construcţii
Eu am crezut că hoţii se potolesc. Când vezi atâtea arestări în jurul tău şi când vezi dosare cu oameni serioşi, trimise la DNA, când îţi dai seama că toate vorbele de la telefon îţi sunt răstălmăcite şi apoi anchetate, parcă te mai sperii, sau aşa ar trebui.
Mai ales că nici Ponta nu a mai ieşit, ca să graţieze, iar noul Preşedinte pare pus pe treabă, mai ales împotriva hoţilor.
Când colo, nimic. Mă duc pentru o autorizaţie în construcţii. La mine legală sută la sută, pentru că nici nu mă pricep la altceva. Nu mă bagă nimeni în seamă, deşi era o formalitate. Peste mine, peste rând treceau toţi şmecherii. Se vedea că au blaturi acolo, se vedea că sunt prăduitori. Se vedea că le merge bine şi merg pe drumuri, crezute de ei sigure şi bănoase.
Atmosfera de acolo mi-a adus aminte de una dintre şcolile unde predau. Ea este considerată o şcoală bună şi mulţi părinţi îşi doresc copiii înscrişi acolo. Pentru că nu sunt arondaţi fac tot felul de şmecherii, îşi fac mutaţii pe buletine sau dau pur şi simplu şpagă la director, secretată şi la cine mai trebuie. Din acest motiv ei şi sunt primiţi mai bine, peste tot în şcoală. În timp ce oamenii din cartier nici nu sunt băgaţi în seamă.
Cam aşa era şi la autorizaţii unde, unul ca mine mai că nu a fost dat pe uşă afară.
Poate şi de la asta m-am enervat puţin. Marile oraşe civilizate – şi mă gândesc la Paris, de exemplu – parcă sut trasate cu linia. Nici o clădire nu iese din rând, ca să nu mai vorbim de înălţimi. La noi este brambura şi îmi este clar că toate aprobările, adică toate derogările de la disciplina urbană s-au dat pe şpăgi. Între timp arhitecţii ăştia de la sistematizare s-au umplut de bani şi mulţi oameni importanţi le sunt atât de obligaţi că nu are nimeni curaj să se mai atingă de ei. Dovezile cu care ar putea fi acuzaţi şi băgaţi la puşcărie sunt palpabile, sunt construcţii în văzul tuturor. Şi în loc să îşi vadă de treabă, pentru că şi-au făcut suma de multă vreme, în loc să dea o geană la televizor şi să înţeleagă că nu mai e de glumă, ei tot înainte cu hoţiile. În aşa fel că atunci când ajunge şi unul ca mine pentru o simplă hârtie, o formalitate, cum precizam ei nu mai au timp decât pentru ciubucuri, pentru că aşa s-au învăţat.
Acum, sincer, m-am enervate eu dar m-am şi calmat pentru că ştiu că le vine rândul. Şi mai ştiu că atunci va fi şi cu confiscarea averii, pentru că treburile nu pot merge decât în acest sens. Ca să nu iasă lumea în stradă…
Recomandările noastre
