Nu avem opoziție. Această propoziție simplă nu e o noutate, a devenit un loc comun.
Adeseori auzim că nu e bine să criticăm opoziția, că ar trebuie să fim solidari, că nu ar trebui să oferim muniție adversarilor politici, că politicienii din opoziție, bieții de ei, abia își trag sufletul. Este o atitudine greșită. Nu poți încuraja și legitima prin tăcere o (ne)opoziție care se manifestă precum copiii care sună la ușă și fug de teamă să nu fie prinși. Aceasta este strategia opoziției: strigă în pustiu și fugi!
Că nu au media unde să se desfășoare, că nu au bani, că nu au timp, că e prea cald, că e prea frig, că plouă, că ninge, că jurnaliștii sunt superficiali, că sunt prea agresivi, că nu știu să pună întrebări, că nu știu să se poarte, că ponta (cu p de la plagiat) a furat temele precum românismul, ortodoxia, sticla, că dai peste el și dacă deschizi dulapul, că de ce se întâlnește cu BOR, că pesediștii au toate resursele pe mână, că de ce și de ce. Asta este strategia (ne)opoziției asezonată din când în când cu scrisorelele ”curajoase” ale lui MRU – un fel de săgeți la țintă imaginară, crezând naiv că ele aduc atâtea procente câte scrisorele pot veni fără număr. Doar că în acest caz strategia scrisorelelor lui MRU are mai degrabă traiectorie de bumerang. A pierdut procente serioase cu această manevră.
Mult așteptata fuziune a PNL cu PDL (în care FC s-a dizolvat ca și cum nu ar fi existat niciodată) se dovedește un imens bluf. Orizontul de așteptare pe care această unire, cel puțin declarativ, a celor două partide era acela că, fiind împreună, milităria se va coborî din pod și Opoziția astfel va ocupa câmpul de bătălie. Cu toate acestea, nimic semnificativ în tot acest timp. Nimic memorabil. Nimic de care să îți aduci aminte. În aceste condiții este imposibil să nu vezi evidența: blatul.
Blatul călduț, în spatele ușilor închise, blatul care cimentează relațiile transpartinice, le face indestructibile, țese legături care se activează în situații în care au nevoie unii de alții, în situații în care solidaritatea se declanșează și îi împinge instinctiv spre soluții comune, în care acordul aproape se dă tacit sau se negociază (vezi voturile la grămadă pentru a face zid în jurul fraților lor penali având în minte gândul înspăimântător că și lor le poate veni rândul cândva). Blatul precum o mână care spală pe cealaltă. Blatul, politica ideală pentru prosperitatea lor personală. Din când în când, tot mai des în ultimul timp, această liniște de castă, în care fiecare are locul lui, rolul lui, fiecare își știe limitele și le forțează obținând ceva dând ceva în schimb, niciodată pe gratis, această așezare a lucrurilor în sistem e zdruncinată de scandalurile de corupție, de cele care ajung pe masa procurorilor și a judecătorilor și se lasă cu condamnări. Atunci se privesc ochii în ochii speriați, legătura se strânge și mai tare, solidaritatea șterge neînțelegeri și îi adună. Rețeaua pierde din când în când pe unii care se duc în spatele gratiilor de unde aceștia scriu cărți sau trimit scrisori deschise, dau consultații politice pe blog precum Năstase, consultații pe care oricum nu le cere și nici nu le așteaptă nimeni. Dar blatul îi unește, blatul e firul călăuzitor, e doctrina. Probabil că acest blat, aceste fire organice care îi leagă pe toți, fie putere sau opoziție, școliți sau agramați, populiști sau zgârciți la vorbă, acest blat nu a fost niciodată până acum atât de evident.
Blatul e precum cerneala simpatică, care strălucește fosforescent, dat în vileag tocmai de lehamitea cu care politicienii fac ”opoziție”, așa precum a-i trimite cu forța la scoală un copil care nu vrea să învețe, ci să golănească. În aceste condiții nu îi mai poți deosebi pe politicienii din Opoziție de cei de la Putere. O simbioză reciproc avantajoasă. Procesul acesta de mutualism, intim, s-a desăvârșit în timp, iar astăzi avem acest simulacru de Opoziție. În lipsa unui program politic, a unui proiect de țară, Opoziția e doar o adunătură de politicieni care își negociază funcții, posturi, poziții, tranzacționează cu Puterea, fac trafic de influență, alimentează Puterea, fac Opoziție de ochii lumii. O liniște s-a așternut peste Opoziție și doar din când în când zboară scrisorele spre deliciul mulțimii doritoare de spectacol politic, de ridicat poalele-n cap. În tot acest timp, PSD mărșăluiește spre Cotroceni.
Recomandările noastre
