După „decenii de împliniri mărețe” și alte două și ceva de libertate, TVR nu reușește să iasă din corzi. Nu se poate explica acest fenomen. Ce era înainte de 1989 putem motiva , ce s-a întâmplat și se întâmplă după nu are nici o explicație. O armată de profesioniști stau degeaba în TVR. Ei sunt nemulțumiți pentru că nu sunt lăsați să își facă treaba, noi suntem nemulțumiți pentru că rezultatele muncii lor se văd greu, parcă prin ceață. Ei nu pot fi nici dați afară pentru că s-au încotoșmănat în hățișuri sindicale, dar nici nu se pot exprima liber. Din motive enorm de complicate.
După 1989 au apărut televiziuni particulare unde s-a dovedit, cel puțin în cazurile PRO TV și ANTENE că se poate face și meserie și profit. Era foarte simplu ca măcar unul dintre mulții directori ai TVR să fi preluat modelul. Era foarte simplu să copieze ce făceau ceilalți, din sectorul privat. Dar nu s-a întâmplat și nu văd șanse să se petreacă ceva pozitiv în acest sector.
Poate că publicul larg nici nu știe ce bani mănâncă TVR și că totul este degeaba.