N-am o părere grozavă despre economiștii noștri, pentru că nu am o părere prea bună despre școala noastră de economie. Cred că înapoierea economică cronică în care se află România în interiorul UE este nu doar consecința eșecului politic al elitei, este nu doar efectul unui anume etos al muncii care e înscris în adn-ul poporului, ci și rezultatul gîndirii economiștilor noștri.
În fond, cele mai multe decizii de natură economică care au forjat profilul țării, s-au luat și s-au implementat cu ajutorul economiștilor noștri, produși ai ASE-ului bucureștean, mai ales. Sigur, economiști arondați de partide, căci așa e în toată lumea. Părerea proastă mi-o bazez pe două argumente. Primul, decurge din calitatea mea de locuitor al acestei țări și de contributor la economia ei. Al doilea, decurge din calitatea mea de cititor – dacă citești textele famișilor noștri economiști înțelegi că nu sînt foarte capabili de idei, ci doar de păreri, ”analize” (cifre și grafice) și, dacă e cazul, de fum politic. Ei bine, zăcînd eu în acest pesimism, am fost smuls pur și simplu de încîntare citind o carte apărută în Colecția de Economie a editurii Publica în 2012: ”Economia binelui și răului. În căutarea sensului economic, de la Ghilgameș la Wall Street”. Autorul, bineînțeles, nu e român ( nu cunosc nici un economist român în stare să scrie așa ceva), ci ceh: Tomas Sedlacek. Născut în 1977, Sedlacek a ajuns de foarte tînăr (la 24 de ani) să lucreze în echipa de consilieri economici ai președintelui Vaclav Havel, iar în 2006, Yale Economic Review l-a desemnat ”una din cele mai importante cinci minți noi ale științei economice din lume”. Știu, după Ioana Petrescu, asemenea galoane universitare conving tot mai puțin în România. Recomandîndu-l, mă bazez, înainte de orice, chiar pe cartea la care mă refer azi, un best-seller internațional, apărut întîi în cehă în 2009 cu o prefață de Vaclav Havel și apoi, în engleză, la Oxford University Press în 2011. Ediția românească este tradusă din versiunea engleză a cărții.
”Economia binelui și răului” îmi o carte specială pentru că propune o schimbare de paradigmă, dar și pentru că, cum se spune, cîntă o muzică ce-mi place. Sedlacek se opune abordării unilaterale, din perspectivă matematică a economiei și încearcă să pledeze pentru supremația valorilor culturale și etice în raport cu cele matematice. Pentru el, economia nu este o știință (cum vor să ne convingă marii mînuitori de cifre și procente) decît în detaliile ei, în fond, insignifiante. Economia este un produs cultural, un produs al unei civilizații, efectul creativității omenești. Temeiurile economiei nu trebuie căutate în ecuații și grafice, ci în mituri, în religie, în antropologie, în arte. Cartea la care mă refer oferă o poveste splendidă a fenomenului economic spusă de pe doi versanți. Primul, este marcat de cîteva articulații în gîndirea economică găsite de Sedlacek în epopeea lui Ghilgameș, în Vechiul Testament, în Grecia antică, în momentul expansiunii creștinismului, în apariția lui Descartes, a lui Mendeville și, în fine, a lui Smith, cel denumit de autor ”făurarul economiei”. Acest prim versant își propune să găsească temeiurile gîndirii economice în mituri. Al doilea versant, își propune să găsească mituri în gîndirea economică și vorbește despre lăcomie, progres/creștere, etica în economie, faimoasa ”mînă invizibilă”, despre matematică și vis. În concluzii, Sedlacek spune că ”această carte este o încercare de a arăta că există o poveste mult mai vastă și mai fascinantă de spus despre economie decît cea pe care o comunică percepția ei matematică. Într-un fel poate că această carte reprezintă o tentativă neelocventă de a scoate în evidență sufletul economiei și al științei economice...și, la fel ca orice suflet, și acesta trebuie îngrijit, să i se dea atenție, să fie protejat.” Și, mai apoi: ”această carte încearcă să fie și o antiteză la știința economică predominantă azi, care se vrea imună la judecăți de valoare, fără nici o morală, pozitivistă și aparent descriptivă. Există mult mai multe elemente normative în economie decît am fi dispuși noi să admitem și cu care vrem să lucrăm. Economia are mult mai multe de spus prin valorizare și normativitate de cît are de cîștigat de pe urma neutralismului și a descriptivității pozitiviste”.
Dacă aș fi vreodată chemat să formez un guvern, aș da portofoliile economice doar unora care mă conving că au citit atent ”Economia binelui și răului”.
Recomandările noastre
