Sîmbătă, 28 iunie 2014, de îndată ce-am ajuns la Congresul PNL, am postat pe cristoiublog.ro textul intitulat Dvs. ce credeţi c-ar trebui să urmăresc la Congresul PNL de azi? După ce explicam rolul crucial al prezenţei nemijlocite la un eveniment în tragerea concluziilor cît mai nimerite, scriam că-mi propun să obţin, „din sutele de semne ale unei atmosfere“, răspunsurile la întrebările următoare.

„1. Cît de unit e PNL?

2. Cît de tare îi magnetizează Klaus Iohannis pe cei peste o mie de delegaţi?

3. Are PNL o cauză care să-i însufleţească pe militanţi?

4. Cine e duşmanul PNL acum – Traian Băsescu sau Victor Ponta?

5. Cîţi lideri vor pleca la partidul lui C.P. Tăriceanu?

6. Va crea şi Norica Nicolai o dizidenţă în partid?

7. Cine va fi candidatul la Preşedinţie? Crin Antonescu sau Klaus Iohannis?

8. De ce simpatie se mai bucură Crin Antonescu?“

N-am răspuns imediat la aceste întrebări, pentru că trebuia să aştept derularea unor întîmplări ulterioare, menite a-mi confirma sau infirma ipoteze ivite din radiografia Congresului.

După aproape o săptămînă de fapte şi vorbe, îmi pot permite să dau răspunsurile:

1) PNL nu e un partid unit.

Cel puţin dacă-l raportăm la alte formaţiuni, precum PSD, PDL. Şi în aceste partide sînt lupte interne, intrigi, cotonogeli reciproce. În PNL nu e vorba doar de atît. În PNL există şi se confruntă la ora actuală trei grupări: a lui Crin Antonescu, a lui Klaus Iohannis, a lui Călin Popescu Tăriceanu.

Din cîte se vede grupările corespund preşedinţilor de partid, plecaţi sau înlăturaţi. După căderea lui C.P. Tăriceanu, adepţii fostului au rămas în PNL. Aici au aşteptat semnalul dat de C.P. Tăriceanu pentru trecerea la un nou partid.

Partidul Liberal Reformator, un nume de salată boeuf (ce-i aia Reformator?, al ţării, al lui însuşi, al căsniciilor succesive ale lui C. Popescu Tăriceanu), deşi născocit ca un Partid Iepure al PSD, are pentru PNL un rol benefic:

Acela de a-l curăţa de adepţii lui Călin Popescu Tăriceanu.

Vor rămîne însă cele două grupări. A lui Crin Antonescu, formată în cei 5 ani de supremaţie a lui Crin Antonescu, şi a lui Klaus Iohannis, formată peste noapte, sub semnul oportunismului românesc încurajat, culmea! de un neamţ.

Pericolul scindării e real. Dacă va fi desemnat candidat al PNL Klaus Iohannis și nu Crin Antonescu.  Dacă primarul Sibiului e un mare politician, cedează de data asta în favoarea lui Crin Antonescu, fie şi pentru că preşedinţia României e faţă de preşedinţia PNL cioara de pe gard.

2) Klaus Iohannis n-ar fi reuşit să-i atragă pe cei din sală nici dacă respectivii ar fi fost pilituri de fier. N-am nici o îndoială că e un politician mult mai abil decît pare. Dar dacă va candida la preşedinţia României pentru echipa de campanie va fi un coşmar să organizeze mitinguri.

3) PNL n-are nici o cauză. Nu ca să însufleţească militanţii, dar nici ca să însufleţească pe cineva pur şi simplu.

În 2004, între cele două tururi, Traian Băsescu a reuşit să însufleţească structurile PNL, angajîndu-se că-l va desemna premier pe Călin Popescu Tăriceanu.

De fapt, întreaga perioadă 2000-2004, a stat sub semnul aspiraţiei PNL de a ajunge la Guvernare. Acum însă, de cînd Klaus Iohannis le-a zis că abia în 2016 vor ajunge la guvernare, liberalii se întreabă – şi pe drept cuvînt – de ce să-şi dea ei sufletul pentru a avea un preşedinte al Alianţei PNL-PDL dacă prin asta vor sta în Opoziţie pînă în 2016.

4) PNL n-are nici un duşman. Nici măcar pe Traian Băsescu. S-a observat asta din absenţa oricărei reacţii la pamfletul anti-Băsescu care a fost discursul lui Ioan Gheşe.

Nici Victor Ponta nu e identificat drept duşman. Asta din două cauze:

a) Abilitatea lui Victor Ponta, care i-a curtat pe liberali şi după ruperea USL, punînd cearta pe seama toanelor lui Crin Antonescu.

b) Apropierea în timp prea mare de  cei trei ani în care Victor Ponta a fost prieten declarat cu Crin Antonescu.

5) Nu vor pleca mulţi lideri.

Sigur e că vor pleca mulţi parlamentari.

6) Norica Nicolai nu va crea nici o dizidenţă. S-a văzut după discursul de la Congres.

7) Dacă aş risca un pronostic, aş spune:

Crin Antonescu, dacă PNL merge singur la prezidenţiale.

Klaus Iohannis, dacă PNL merge împreună cu PDL.

8. Crin Antonescu se bucură de o simpatie ieşită din comun. Practic mulți liberali îl consideră în continuare preşedintele PNL. Klaus Iohannis trece în ochii lor drept liberalul desemnat de Crin Antonescu la şefia partidului cîtă vreme el, Crin Antonescu, e niţel ocupat cu candidatura.

Mai poate fi salvat PNL?

Da. Cu condiția ca primarul Sibiului să înțeleagă că un partid nu-i Fata de pe Șoseaua de centură, care se culcă cu tine imediat ce a-i scos banul.

Un partid are nevoie de un preludiu.