În timp ce românii pleacă în Occident pentru un trai mai bun, asiaticii şi africanii îşi găsesc liniştea la porţile Orientului. Refugiaţii au aceleaşi drepturi ca cetăţenii români: ajutoare sociale, învăţământ gratuit şi acces în spitale. Pot munci, dar nu pot vota.

Irakieni, sirieni, afgani, pakistanezi sau somalezi fugiţi din calea războaielor sunt „aclimatizaţi” şi românizaţi în cele şase centre pentru refugiaţi din ţară. În câteva luni, rup româneşte, fac cunoştinţă cu tradiţionalele sărmăluţe şi învaţă regulile de comportament în societate după manual. Unii dintre ei au trăit în triburi şi experimentează pentru prima dată duşul şi traiul la oraş. Nu au certificate de naştere şi nu ştiu nici ce vârstă au. Deşi mulţi dintre refugiaţi văd România doar ca pe o ţară de tranzit spre Occident, mai bine de jumătate ajung să se integreze cu succes aici: îşi găsesc locuri de muncă şi îşi întemeiază familii. În 2012, în contextul conflictului din Siria, peste 2.500 de străini au cerut azil în România, un maxim istoric. Citiţi astăzi, numai în ediţia tipărită a ziarului „Evenimentul zilei”, povestea unui refugiat care a fost nevoit să lase în urmă ţara de origine după ce s-a aflat în mijlocul unui scandal politic imens. Aflaţi cum se vede România prin ochii celui mai vechi chiriaş al centrului de refugiaţi.