Începem cu un grafic frumos realizat de INSCOP pentru Adevărul pe baza încrederii în principalii actori de pe scena politică. Sondajul a fost realizat în perioada 16-21 ianuarie, necuprinzând efectele imagologice ale accidentului aviatic din Apuseni (care a avut loc pe 20).

Marja sondajelor INSCOP este de +/- 3%.

Între februarie 2013 și până acum, în aproape un an de zile, nu există un personaj politic care să fi câștigat sau pierdut măcar 5% încredere. Asta dacă luăm în comparație exclusiv jaloanele de început și de sfârșit.

Au existat ascensiuni sau căderi în interiorul intervalului:

Figuri cu imagine tehnocratică / îndepărtate de fluxul politicii centrale: Mugur Isărescu, din iulie până acum, +5,5% Klaus Iohannis, din martie până acum, +5%

Evenimente punctuale: Oprescu, din aprilie până în septembrie, -5,5%, scădere datorată în principal scandalului cu maidanezii.

Dispariții din prim-plan: Tăriceanu, din februarie până în iulie -5%, scădere din care și-a revenit parțial.

5% este foarte puțin, și totuși nici măcar acest prag de evoluție/involuție nu e atins de mulți politicieni. Scena are un pronunțat caracter static, lucru de așteptat în primul an de după alegeri. N-au existat ascensiuni majore, figuri de calibru care să se impună, idei sau afirmații memorabile. Cei nou-apăruți (ex. Predoiu) abia își lărgesc notorietatea, opoziția nepropunând alți lideri care să nu fi existat deja în prim-plan în anul 2012. Economia nu a cunoscut ascensiuni sau prăbușiri rapide. Conflictele pe valori (ex. RMGC) nu au dus la impunerea unor lideri cu notorietate națională.

O altă observație: încrederea în candidații la prezidențiale anunțați oficial este relativ mică - niciunul nu beneficiază de suportul a măcar 30% din românii aflați în țară.

Prin comparație în toamna lui 2004 Băsescu, Năstase și Stolojan erau cu toții în apropierea lui 40%.

Chiar și în toamna lui 2000 patru candidați săreau de 30%.

Dacă situația se menține până la toamnă, vom avea un peisaj dominat de absenteism (în primul tur) și alianțe temporare pe motivul "să votăm răul mai mic" (în turul doi).

Afirmațiile din paragraful de mai sus rămân valide și dacă am compara în mod similar sondajele CSOP din septembrie 2012, aprilie 2013 și decembrie 2013*

* sondajul din ianuarie 2014 nu poate fi utilizat întrucât nu se măsoară, ca în celelalte sondaje, încrederea în personalități politice ci favorabilitatea.

La CSOP vedem însă o imagine ceva mai dinamică când vine vorba de evoluția încrederii, politician cu politician:

Crin Antonescu scade de la 21% (septembrie 2012) la 19% (aprilie 2013) la 15% (decembrie 2013).... o involuție similară cu cea a lui Mihai Răzvan Ungureanu (20% în septembrie, 16% în martie, 14% în decembrie).

Victor Ponta crește între septembrie și aprilie (28% spre 31%) și scade până în decembrie (23%).

Corneliu Vadim Tudor, care nu este măsurat de INSCOP, dispare de pe radar (13% în septembrie și aprilie, 6% în decembrie).

În ciuda acestor diferențe cele două sondaje au un lucru important în comun. Să ignorăm marjele de eroare și să vedem câți din oamenii măsurați au pierdut din încredere:

INSCOP a măsurat 15 personalități atât în februarie 2013 cât și în ianuarie 2014. 5 au câștigat în încredere, 10 au pierdut procente.

CSOP a măsurat 20 de personalități atât în septembrie 2012 cât și în decembrie 2013. 2 au câștigat în încredere, 2 au aceeași cotă, 16 au pierdut procente.

Marea majoritate a personalităților de pe scena politică românească sunt rutinați, predictibili și își pierd constant din relevanță. Pe de altă parte, ce se va întâmpla în lunile următoare are o importanță sporită, o modificare acum urmând să aibă efecte majore la vot.