După ce Parlamentul britanic a aprobat extinderea bombardamentelor și în Siria, lupta împotriva Statului Islamic a început să semene cu un Război Mondial.
Iată principalele forțe care luptă pe frontul anti-jihadist din Siria și Irak:
Siria – armata Damascului numără 178.000 de oameni, potrivit International Institute for Strategic Studies, aproape jumătate față de 2011, din cauza morților și a defectorilor. Ea se sprijină pe miliții (între 150.000 și 200.000 de oameni), cea mai importantă fiind Forțele de Apărare Națională (90.000), potrivit AFP.
Irak – armata Bagdadului numără 177.000 de oameni, potrivit aceluiași IISS. După invazia din 2003, americanii au dizolvat armata lui Saddam (450.000 de oameni) și au creat o nouă forță, care s-a prăbușit în iunie 2014, în fața ofensivei ISIS.
Atunci, Washingtonul și aliații săi au început o serie de reforme pentru insturirea și modernizarea trupelor irakiene. Din luna septembrie, ea beneficiază de 36 de avioane de luptă americane F-16.
Armata irakiană se sprijină pe milițiile șiite, sau majoritar șiite, cum ar fi Hahd Al-Shaabi (Unități de Mobilizare Populară), și pe triburile sunnite.
Kurzii – își apără propriile zone, susținuți de raidurile Coaliției Internaționale conduse de Washington: Unitățile pentru Apărarea Poporului Kurd (YPG) din nordul și nord-estul Siriei și Peshmergas în nordul Irakului.
Rebelii – în Siria, Forțele Democratice Siriene (FDS), sprijinite de Washington, cuprind kurzii din YPG, milițiile arabe, triburi și creștini sirieni. În paralel, Frontul Al-Nosra, afiliat la Al-Qaida, este o grupare jihadistă rivală cu ISIS, care s-a aliat cu grupările rebele, cum ar fi islamiștii din Ahrar Al-Sham.
Coaliția Internațională – condusă de Statele Unite, acționează cu lovituri aeriene, din septembrie 2014, în Irak, la solicitatea Bagdadului, și în Siria, unde, până acum, a refuzat orice colaborare cu regimul lui Bashar Al-Assad.
Cuprinzând circa șaizeci de state, printre care Marea Britanie, Franța, vecinii arabi ai Siriei și Turciei, Coaliția a exclus orice intervenție terestră, însă a trimis consilieri militari pentru antrenarea trupelor irakiene și kurde și forțe speciale.
Mai puțin de doisprezece dintre membri, participă la raidurile aeriene (circa 8.300 în ultimul an), 80% dintre acestea fiind executate de Statele Unite.
Șase țări (Statele Unite, Franța, Marea Britanie, Canada, Australia și Iordania) intervin în Irak și în Siria.
Danemarca și Olanda nu operează decât în Irak.
Alte state (Turcia, Arabia Saudită, Bahrein, Emiratele Arabe Unite), dimpotrivă, participă la lovituri doar în Siria. Cele trei monarhii din Golf sunt mai puțin active după intervenția lor, din martie, în Yemen, împotriva rebeliunii șiite sprijinite de Iran.
Statele Unite, al căror port-avion Harry Truman urmează să ajungă în Mediterana, are 3.500 de militari în Irak, cărora li se vor adăuga, potrivit anunțului făcut marți de Washington, forțe speciale (circa 200 de oameni în Irak și un număr neprecizat, care se va adăuga celor 50 deja existennți în Siria).
Franța și-a intesificat loviturile aeriene după atentatele ISIS de la Paris din 13 noiembrie. Parisul a mobilizat 3.500 de militari, aducând în Mediterana, în noiembrie, și port-avionul Charles de Gaulle, ceea ce a triplat capacitatea de acțiune a Franței.
Turcia a lansat primele raiduri alături de Coaliție pe 28 august, permițând în plus Statelor Unite să folosească baza sa aeriană de la Incirlîk.
Germania, în afara sutei de militari care îi aintrenează pe kurzii Peshmergas, va desfășura 1.200 de oameni pentru a interveni în Siria, plus o fregată menită să sigure apărarea portavionului francez Charles de Gaulle.
Rusia – aliată a Damascului, Moscova execută raiduri din 30 septembrie în Siria, după ce și-a consolidat prezența militară în timpul verii. Potrivit declarațiilor de presă, Rusia ar fi trimis în Siria circa 2000 de militari.
Acuzată inițial de americani și de aliații acestora că vizează alte grupări ostile regimului de la Damasc, în loc de ISIS. După atentatele de la Paris, Moscova a început să lovească mai mult pozițiile ISIS, dar continuă și bombardamentele asupra rebelilor.
Un schimb de informații și o coordonare a acestora are loc din septembrie între Rusia, Iran, Siria și Irak.
Iran – puterea șiită susține regimurile de la Damasc și Bagdad, și a aruncat în luptă corpul său de elită, Gardienii Revoluției în Siria (cca 7000) și în Irak.
Liban – miliția șiită Hezbollah a trimis în Siria între 5.000 și 8.000 de luptători. Potrivit comandantului său Hassan Nasrallah, ea luptă peste tot, cot la cot cu armata siriană.