Suferinţa inumană provocată în iadul de la Colectiv ne aduce în faţă aproape toate bolile grele de care suferă România. Arestarea şi apoi eliberarea primarului demisionar Popescu Piedone pune sub lumina reflectoarelor o problemă extrem de gravă de la vârful Curţii de Apel Bucureşti.

Un judecător de la Curtea de Apel Bucureşti a decis că primarul demisionar Popescu Piedone şi funcţionarii care au emis avize pentru Clubul Colectiv nu mai trebuie să stea în arest preventiv.

După ce am citit atent motivele pentru care Tribunalul Bucureşti i-a arestat pe cei trei, îmi este imposibil să înţeleg faptul că magistratul de la Curtea de Apel nu a dispus nicio măsură de control judiciar. Absolut nicio măsură. Culmea este că nici măcar suspectul nu a cerut o astfel de soluţie.

Avocaţii lui Piedone au cerut eliberarea sub control judiciar, instanţa dispunând chiar mai mult decât a cerut apărarea. Suspecţii nu au interdicţia să plece,  nu au interdicţii privind discuţiile între ei sau cu martorii din proces. Pur şi simplu li s-a dat undă verde pentru acţiuni care pot să zădărnicească ancheta. Fără să comentez o decizie a instanţei pe fondul ei, situaţia aceasta este extrem de bizară, în principiu.

Este un fapt că acum trei suspecţi dintr-un dosar în care sunt 53 de morţi şi zeci de răniţi pot să plece liniştiţi din ţară sau să se întâlnească pentru a discuta cum să împiedice ancheta, o situaţie imposibil de înţeles, în principiu. Este un fapt că judecătorul a dispus mai mult decât a cerut apărarea.

Probabil că aşa au văzut lucrurile şi reprezentanţii Consiliului Superior al Magistraturii care au cerut Inspecţiei Judiciare să verifice dosarul.

Eliberarea lui Piedone fără nicio restricţie de ordin judiciar, în condiţiile în care nici măcar el nu ceruse aşa ceva, aduce în atenţia publicului o situaţie foarte anormală aparent tolerată de conducerea Curţii de Apel Bucureşti, din cine ştie ce motiv bizar.

Cert este că în acest moment opt magistraţi din conducerea acestei instanţe iau decizii care favorizează indirect sau chiar direct marii corupţi ai României. Iată despre ce este vorba

Judecătorul care l-a eliberat pe Popescu Piedone, Luchian Constantin Constantinescu, are calitatea relevantă în discuţie de partener de complet al doamnei Viorica Costiniu, subiectul principal al acestui comentariu.

Întâmplător sau nu, singuri sau împreună, cei doi magistraţi au luat decizii care au făcut câţiva mari penali ai patriei să fie puţin mai fericiţi. Vorbim despre Dosarul Transferurilor sau eliberarea lui Sorin Oprescu din arest, ca sa dau numai două exemple. Miercuri seară, judecătorul  Luchian Constantin Constantinescu l-a făcut chiar foarte fericit pe Popescu Piedone. I-a dat ceva ce nici el nu îndrăznea să ceară şi să spere. Eu nu ştiu să mai existe un astfel de caz.

Dar să revenim la doamna Viorica Costiniu. Acest magistrat mai are calitatea, esenţială în discuţia noastră, de soţie a condamnatului Florin

Costiniu.Condamnatul Florin Costiniu a fost găsit vinovat de corupţie în dosarul fostului senator Cătălin Voicu şi a primit o condamnare definitivă de 4 ani de închisoare cu suspendare. Voicu este un crocodil ferce despre care ştim bine că vine din mlaştina sulfuroasă a corupţiei întinsă sub toate partidele din România.

Este normal ca soţia unui astfel de condamnat să decidă soarta marilor corupţi ai patriei?

Aceasta este o întrebare cheie pe care ne-am tot pus-o de-a lungul timpului, după fiecare sentinţă produsă de completul „Costiniu” care a făcut câte un crocodil penal mai liber sau mai fericit.

Opinia mea este că situaţia e total anormală şi că în interesul Justiţiei era ca doamna Costiniu să fie îndrumată profesional către un complet unde nu pot ajunge cauzele de corupţie. Chiar pe zona penală, cu siguranţă că ar putea emite sentinţe asupra cărora nu pot apărea niciun fel de suspiciuni sau discuţii în dosare de viol, de exemplu.

În oglindă, imaginaţi-vă cum ar arăta situaţia în care soţia unui violator pervers în serie ar tot judeca dosare de viol şi ar tot găsui circumstanţe atenuante pentru violatori, asta după ce a declarat public că îşi iubeşte soţul şi că nu a văzut nimic greşit în fanteziile lui perverse.

Era de bun-simţ ca doamna Costiniu însăşi să ceară această schimbare, pentru a alunga orice suspiciune care îi afectează imaginea şi credibilitatea profesională.  Era şi mai practic., în cele din urmă.

Pentru că educaţia, mentalitatea şi caracterul nu au ghidat-o pe doamna Costiniu către o astfel de decizie decentă, era normal să o impună Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Bucureşti.

Fie numai şi pentru că situaţiile controversate pe care le tot provoacă în faţa publicului prezenţa doamnei Costiniu în dosare de corupţie afectează grav credibilitatea acestei instanţe.  Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti nu a soluţionat această problemă, doamna Costiniu fiind în continuare în această stare de incompatibilitate, în sens jurnalistic şi moral.

În schimb, colegul de conducere  a luat altă decizie extrem de bizară, care ar trebui să declanşeze un scandal public imens. Cei opt magistraţi care nu au o problemă cu situaţia doamnei Viorica Costiniu au decis să o mute puţin pe judecatoarea Camelia Bogdan de pe Secţia Penală, pe cea de Contencios Administrativ.

Vorbim despre magistratul care a băgat spaima în marii penali ai patriei, după ce i-a administrat  10 ani cu executare lui Dan Voiculescu Felix. O decizie care bucură, cu siguranţă, foarte multe dintre reptilele penale speriate de ideea că ar putea să fie judecate de Camelia Bogdan.

Este foarte dubioasă mutarea Cameliei Bogdan în condiţiile în careexistă toleranţă faţă de incompatibilitatea evidentă în care se află Viorica Costiniu şi nu poţi să nu te întrebi ce interes servesc cei opt magistraţi care au produs această situaţie.