De-a lungul timpului, Congresele PSD s-au derulat după două tipare. Au fost aranjate, în care taberele din partid au respectat cu sfințenie cele negociate, sau au fost confruntări ”sângeroase” între grupurile de putere.
Până-n 2005 au fost congrese cu final așteptat. Cu rezultate prestabilite. Aripile Ion Iliescu și Adrian Năstase negociau harta influenței în partid și Congresul aproba întocmai. De cele mai multe ori se ajungea la un compromis.
La începutul anilor 2000, Adrian Năstase a condus PSD cu binecuvântarea președintelui de atunci, Ion Iliescu. În 2005, Năstase se pregătea chiar să-i înapoieze lui Iliescu funcția de președinte al PSD, dar planurile i-au fost date peste cap de o lovitură de palat dată de disidenții din ”grupul de la Cluj”, sprijiniți de cuplul Hrebenciuc- Mitrea, care l-au împins spre șefia partidului pe Mircea Geoană.
A fost momentul când PSD a ieșit din era conformismului comunistoid în alegerile interne. Unii au spus că partidul s-a democratizat, alții au înțeles că e doar vorba de reașezarea plăcilor tectonice în partid. Din acel moment, Congresele PSD au fost veritabile. În 2010, Victor Ponta la învins pe Mircea Geoană în luptă dreaptă. În ciuda problemelor cu legea, Adrian Năstase se aștepta atunci să fie ales lider, dar baronii partidului s-au temut că puterea le-ar fi diminuată de revenirea acestuia la butoane. Au mers pe mâna lui Victor Ponta, un politician tânăr, pe care sperau să-l manevreze mai lesne.
Din acest punct de vedere, strategia lui Liviu Dragnea nu este deloc lipsită de sens. Îndepărtarea baronilor din procesul de decizie la vârf, centralizarea puterii după rețeta aplicată de Adrian Năstase este o garanție că nu-și va exercita puterea cu acceptul liderilor județeni. Nu degeaba și-a aranjat să fie ales președinte PSD prin votul tuturor membrilor de partid, un vot care-i conferă o legitimitate aparte.
Liviu Dragnea nu vrea să împartă puterea cu baronii și să devină, în cele din urmă, o victimă a acestora, așa cum a pătiț Mircea Geoană, căruia îi strigau pe holurile din Kiseleff: ”Noi te-am făcut, noi te omorâm”. Lucru care s-a și întâmplat.
Problema este că Congresul care a validat alegerea lui Liviu Dragnea în funcția de președinte al PSD nu se încadrează în tiparele obinuite. A fost un congres aranjat, nu în cadrul său, ci în interiorul partidului, prin implicarea tuturor membrilor în procesul electiv. A existat și o disidență fățișă. Constantin Niță a candidat la funcția de președinte executiv împotriva lui Valeriu Zgonea, susținut de Dragnea, iar Mihai Sturzu a contestat explicit unanimitatea comunistă cu care a fost ales noul președinte al PSD. Baronii au reclamat instaurarea dictaturii, cu gândul la epoca Năstase, care-i teroriza cu Teoria Centrului Imaculat. Pentru a estompa din imaginea de premier corupt, Năstase organiza cu regularitate la partid adevărate procese-spectacol, în care baronii erau înfierați că fură.
Liviu Dragnea face același lucru. Centralizează puterea în PSD și transmite semnale contondente liderilor informali ai partidului, adoptând un leadership primitiv. Comemorarea victimelor comunismului și ale Mineriadelor a fost un avertisment dat lui Ion Iliescu. Pentru a-și întări rapid autoritatea în partid, presat de Dosarul ”Referendumul”, Liviu Dragnea lovește în părinții fondatori, adică în Ion Iliescu. Pentru Dragnea contează mai puțin cum vor fi percepute gesturile sale politice în exterior. Unii l-au considerat un gest stupid, mai ales după ce a ajuns președinte de partid într-o manieră nord-coreeană. Mai importantă este consolidarea puterii în interiorul partidului.
Am remarcat și eu accentele schizoide din discursul lui Liviu Dragnea de la Congres. Primul președinte condamnat penal din istoria PSD a vorbit despre combaterea corupției din partid și a ridicat în slăvi parteneriatul strategic cu SUA. Mesajul pe care l-a transmis adversarilor din PSD a fost că este pregătir să lupte împotriva lor cu pârghiile statului de drept. Perceput ca un politician protejat de Sistem, Liviu Dragnea, care, surprinzător, nu are niciun dosar de corupție pe numele său, a fost credibil în fața adversarilor. De altfel, Ion Iliescu a acuzat, fără a pronunța însă vreun nume, faptul că unii lideri ai partidului sunt sub pulpana serviciilor secrete. Fapt care, probabil. i-a crescut lui Dragnea cota la la bursa partidului. Cu siguranță, avertismentele lui Dragnea au fost luate în serios.
O parte din sală i-a fost însă ostilă noului președinte al PSD. Aplauzele la scenă deschisă primite de Victor Ponta au fost o modalitate de a sancționa modul în care a ales să-și întărească autoritatea în PSD. Marea sa problemă este că mulți dintre PSD-iști îl privesc ca pe un lider interimar, a cărui soartă politică este strâns legată de verdictul Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul ”Referendumul”. Adversarii săi trăiesc cu speranța că judecătoarea Livia Stanciu îi va curma cariera Dictatorului. Până atunci, însă, Liviu Dragnea a ales să joace pe principiul totul sau nimic. O sabie cu două tăișuri.
Recomandările noastre
