Un studiu al Institutului de Economie german efectuat pentru cotidianul Handelsblatt arată că tranziția energetică în Republica Federală îi costă pe consumatori anual 28 de miliarde de euro.

O familie care consumă 3500 de kilowați oră în 12 luni trebuie să plătească în medie cu 270 de euro în plus pentru a finanța ambițiile ecologiste ale guvernului.

Berlin s-a dorit un exemplu pentru lumea întreagă în ceea ce privește protecția mediului. Planificând să producă 60% din energia sa și 80% din electricitatea sa prin metode „refolosibile” până în 2050, Germania și-a fixat obiective ambițioase.

Guvernul nu și-a menajat eforturile și nici banii pentru a-și convinge concetățenii să devină mai ecologiști.

Legea energiilor refolosibile instituită în 2000, care garantează producătorilor de curent verde un tarif de achiziție superior celui al electricității convenționale s-a arătat însă o adevărată mașină de tocat bani, scrie Le Point.

Germania trebuie să achite în fiecare an câte 24 de miliarde de euro în subvenții producătorilor de energie refolosibilă. Programul a costat până acum guvernul de la Berlin peste 300 de milioarde de euro și fostul ministru al Mediului, Peter Altmaier, a estimat că nota s-ar putea ridica în 2022 la 680 de miliarde de euro.

Ajutoarele publice sunt plătite în final tot de către utilizatori. Prețurile la electricitate achitate de gospodării s-au dublat din 2000 până azi, de la 0,14 euro / kW la 0,29 euro / kW.

Un studiu recent al Asociației germane a industriilor energiei și apei arată că 52% din factura la electricitate plătită de particulari este compusă din taxe și ajutoare pentru producătorii de energii refolosibile.

Chiar dacă uzinele foarte mari consumatoare de curent electric beneficiază de tarife preferențiale, restul companiilor nu sunt scutite de ajutorul pe care trebuie să-l achite pentru „energia verde”. Experții estimează că Germania și-ar fi putut spori exporturile cu 52 de miliarde de euro din 2008 în 2013 (în plină criză, aceasta ar fi reprezentat un adevărat balon de oxigen) dacă costurile sale energetice ar fi fost comparabile cu cele ale principalilor săi parteneri comerciali.

Barbara Minderjahn, directoarea generală a Asociațiilor Producătorilor Industriali de Electricitate, comentează:

„Revoluția energetică a fost lansată având ca ipoteze de plecare că costurile la energie vor rămâne suportabile și că creșterile vor urma o tendință mondială. Aceste ipoteze s-au dovedit false.”

Președintele Federației germane a Industriei, Ulrich Grillo, face aceeași constatare:

„Calculele arată cât costă în mod real tranziția energetică. Iar companiile se tem că aceste creșteri vor continua în mod accelerat în anii următori.”

În fața acestei realități, politicienii încep să dea înapoi. Carsten Linneman, deputat creștin-democrat, membru al coaliției de guvernare, este tranșant:

„Consecințele tranziției energetice a Germaniei devin o amenințare, pentru că riscă să descurajeze investitorii și să provoace o creștere a șomajului.”

Nota piperată a tranziției energetice a Germaniei ar putea determina alte țări să renunțe la un asemenea experiment.