A fost la modă, într-o vreme, cântarea sfârșitului istoriei ca o soteriologie petrecută pașnic, nu sub tropotele strivitoare ale călăreților apocalipsei, ci trăgând seva ideologică cu seringa postmodernistă. Într-atât a condamnat postmodernitatea ideologiile până a întors privirea dinspre cerul ideilor, așa că sunt departe vremurile ideologizate cultural de pe piscurile muntelui vrăjit.
Într-adevăr, sunt revolute vremurile în care două principii îşi duelau forţele pe “Muntele Vrăjit.” Un liberal umanist, ca Settembrini şi un apologet al militarismului mistic, gen Naphta, nu mai găseşti azi. Urmaşii lui Naphta au şi pierdut bătălii, dar au şi câştigat, iar în timp s-au metamorfozat în sete pură de tiranie, vidată de orice sens transcendent. După comunism şi nazism, ambele cu momelilor lor surogat metafizice, am ajuns să avem parte mai mult de tiranii pure, în care forţa economică a unei oligarhii ucide libertăţile civile şi îngenunchează o societate întreagă.
La prima vedere am putea explica totul prin faptul că forţele brute, autoritare au renunţat demult la semnificaţiile culturale menite a le asigura paravanul în spaţiul politic. Pare că avem parte de o lipsă de substanţă a autoritarismului de azi, trăind o perioadă atât de vulgară, încât orice încercare, de-a căuta semnificaţii profunde momentului, tinde a fi privită ca un moft eseistic, o literaturizare fandosită.
Dar dacă privim mai bine, ne dăm seama că oamenii trec, dar nevoia autoritarismului de justificare ideologică rămâne. Doar că ea produce astăzi niște surogate primitive, cocktailuri molotov gen dughinismul sau kalasnikovul islamist de tip ISIS. De aceea am putea spune că ne regăsim azi, doar în metastaza muntelui dezvrăjit. Ultimele momente ale colectivităţii bolnave aflate pe “Muntele Vrăjit” sunt marcate de o irascibilitate generală. În general, perioadele pre-totalitare vin însoţite de isterie, agresivitate dezlănţuită, bezmetică. Sanatoriul Berghof al lui Thomas Mann ne aşteaptă pe toţi pentru alienarea socială care ne dă târcoale.
Astfel, căzuţi în această irascibilitate generală vom degenera ca şi pacienţii sanatoriului Berghof, iar lângă noi, unii vor rânji în barbă văzându-şi, din nou, scopul atins.
Recomandările noastre
