În fața celor circa 15.000 de pretendenți la azil care ajung lunar în Europa, UE pare incapabilă să găsească o soluție unanim acceptabilă. Fiecare membru în parte caută o soluție care să irite cât mai puțin propriul electorat.

Dacă există o problemă care îngrijorează și dezbină Europa mai mult decât datoria Greciei, aceasta o reprezintă imigranții. Liderii europeni s-au reunit joi și vineri la Bruxelles în tentativa de a ajunge la un acord într-o chestiune în care există mai multe păreri decât membri ai UE.

Într-un interviu găzduit de La Stampa, premierul italian Matteo Renzi a adresat un mesaj deosebit de dur participanților la summit-ul european, avertizându-i că Europa riscă să-și piardă identitatea din cauza imigranților, dacă nu găsește urgent o soluție.

Italia se află în prima linie a țărilor lovite de valurile de imigranți: țărmurile Siciliei sunt principala țintă a sute de refugiați care părăsesc zilnic Libia răvășită de teroriștii ISIS.

Tensiuni grave

Summit-ul de la Bruxelles se desfășoară într-o atmosferă tensionată. Sute de imigranți din Calais au încercat să profite de greva care a paralizat traficul în tunelul de sub Marea Mânecii și au luat cu asalt șirul de camioane staționate încercând să se suie în ele pentru a trece din Franța în Marea Britanie. Evenimentele au dus la schimburi dure de replici între Paris și Londra.

Un alt diferend opune Franța și Germania Italiei. Guvernul de la Roma este acuzat că nu face suficient de mult pentru a stăvili fluxul de imigranți spre nordul Europei, în vreme ce Italia se plânge că este lăsată singură în fața valurilor de refugiați care trec Mediterana.

Ungaria este și ea un focar de tensiune. Anunțul guvernului de la Budapesta că intenționează să ridice un gard de sârmă ghimpată de 4 metri înălțime, la granița cu Serbia, a iritat serios Uniunea Europeană. Tot Budapesta a anunțat marți că suspendă unilateral acceptarea solicitărilor de azil, reglementată de Acordul de la Dublin. Motivul: „Este necesară protejarea intereselor poporului ungar”, a declarat Zoltan Kovacs, purtătorul de cuvânt al guvernului.

Sub presiunile UE și ale vecinei Austria, Ungaria a revenit miercuri asupra deciziei de a nu mai primi azilanți, însă doar cu condiția ca aceștia să fie persecutați sau să provină dintr-o țară grav afectată de război.

Fiecare cu cota lui

Aceeași năbădăioasă Ungarie, de data aceasta alături de Polonia, Cehia și Slovacia (așa-numitul Grup de la Vișegrad) a respins miercuri pretențiile Comisiei Europene de a stabili cote de imigranți pentru fiecare țară membră UE.

Panica în fața valurilor tot mai mari de imigranți scoate la lumină toate fisurile din blocul UE

„Principiul voluntariatului este o prioritate clară a acestor patru țări”, subliniază declarația comună a premierilor din țările Grupului de la Vișegrad, dată publicității la Praga. Cele patru țări nu refuză principiul de a prelua imigranți, dar nu acceptă cotele obligatorii.

„Măsurile de relocare trebuie să fie luate pe bază de voluntariat, respectând specificitățile și posibilitățile statelor membre”, se spune în textul respectiv.

Și România are o poziție similară Grupului de la Vișegrad. Nu refuză ideea de cote de imigranți, dar pledează pentru preluarea voluntară a acestora. În plus, autoritățile de la București cred că trebuie să se țină cont și de voința fiecărui migrant - în ce țară preferă să se instaleze.

Cota României: 2.362 de imigranți

Conform algoritmului propus de Comisia Europeană, România ar trebui să primească un total de 2.362 de imigranți. Dintre aceștia, 1.023 ar fi refugiați redistribuiți din Italia, iar 682 ar fi redistribuiți dintre cei care au ajuns în Grecia. Țările membre UE ar urma să primească câte 6.000 de euro pentru fiecare imigrant găzduit. În plus, România ar mai trebui să primească încă 657 de refugiați ajunși în Europa, care se bucură de un mecanism special de protecție creat la recomandarea Înaltului Comisariat ONU pentru refugiați. Pentru aceștia, România ar avea alocate încă 50 de milioane de euro pentru anii 2015 și 2016. Propunerea Comisiei a fost respinsă de Ungaria („măsură nebunească”), Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Franța și Polonia, fiecare dintre aceste țări venind cu propriile propuneri și nuanțări.