Planurile de ajutor ale instituțiilor internaționale nu au fost menite să salveze Grecia, ci băncile străine. Aceasta este concluzia unei comisii însărcinate de Parlamentul de la Atena să facă un audit al finanțelor țării. Un documentar Libération. În ciuda simpatiei evidente a ziarului francez de stânga pentru guvernul de stânga al lui Tsipras, unele dezvăluiri sunt senzaționale.

Pe 17 martie 2015, la Atena, s-a constituit o comisie „adevărului”, însărcinată să facă auditul datoriei Greciei, să-i descompună elementele constitutive și să-i recreeze istoricul.

La întâlnirea de atunci cu presa au participat două femei și un bărbat: Zoe Konstatopoulou, 39 de ani, aleasă președintă a Parlamentului în urma victoriei din 25 ianuarie a Syriza, partidul anti-austeritate.

Alături de ea, doi militanți ai ștergerii unei părți din datoria Greciei: Sofia Sakorafa, eurodeputată a Syriza, și Eric Toussaint, purtător de cuvânt al Comitetului pentru Anularea Datoriei Lumii a Treia (CADLT).

Trei luni mai târziu, comisia compusă din experți și reprezentanți ai societății civile și-a prezentat joi 18 iunie concluziile. Care, așa cum era de așteptat, denunță ilegitimitatea și ilegalitatea unei părți a acestei datorii.

Timing-ul poate părea exploziv: în timp ce negocierile dintre Grecia și creditorii ei sunt în continuare în impas, raportul preliminar al acestei comisii nu riscă el să toarne gaz peste foc.

Chiar de la începutul lucrărilor comisiei, Zoe Konstantopoulou amintise că acest organism de audit fusese creat în baza unei obligații a tuturor țărilor îndatorate din Uniunea Europeană de a realiza un audit al datoriei lor publice, potrivit „unei reglementări din 2013”.

Doar că nici o țară europeană nu a pus-o în practică. Exceptând Grecia.

Precedentul Ecuador

Când Atena a luat decizia formării comisieie de audit, avea în vedere precedentul Ecuadorului, unde Rafael Correa fusese ales președinte la sfârșitul lui 2006, pe baza unui program de emancipare de sub tutela organismelor financiare internaționale.

În final, grație mai ales CADLT și societății civile, Ecuadorul a reușit ștergerea a 4 milioane de dolari (3,5 milioane de euro) din datoria sa publică.

Comisia de audit greacă a reconstituit o cartografie evolutivă a datoriei publice a țării.

Eric Toussaint a explicat pentru Libération:

„Majoritatea împrumuturilor publice acceptat de către Stat sunt ilegale, căci nu au fost folosite în beneficiul populației, ci pentru a-i salva pe creditorii Greciei.”

La rîndul său, un membru al FMI, brazilianul Paolo Batista declara în martie trecut la o televiziune greacă:

„Grecia a primit sume enorme, dar banii au fost folosiți în principal pentru salvarea băncilor franceze sau germane.”

La rândul său, un fost consilier al lui Jose Manuel Barroso, ex-președinte al Comisiei Europene, a declarat în fața comisiei grecești:

„În 2010, diriguitorii europeni și directorul FMI de atunci, Dominique Strauss-Kahn, au refuzat deliberat să considere Grecia ca insolvabilă în scopul protejării marilor bănci europene.” Aceasta este și teza centrală a comisiei parlamentare de la Atena. Ea arată între altele că, până în mai 2010, înainte de activarea de către „Troica” (Banca Centrală Europeană, Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional) a primului plan de ajutorare a Greciei, cheltuielile publice ale țării nu erau mai mari decât media statelor din zona euro.

Atunci din ce cauză a explodat datoria publică a Atenei?

Din cauza exploziei datoriilor private.

Economistul Michel Husson, membru al comisiei, explică:

„Criza finanțelor publice a fost alimentată printr-o îndatorare privată care a sfârșit prin a face implozie. Supraîndatorarea gospodăriilor, favorizată de o incitare a băncilor pentru contractarea de credite cu orice preț, fără a ține seama de riscuri, a pus la pământ sistemul bancar al țării.”

„Troika” insistă și semnează

Comisia parlamentară de la Atena subliniază că guvernul lui Giorgios Papandreou a integrat intenționat, cu complicitatea Eurostat, a unor elemente care nu trebuiau luate în calcul la măsurarea datoriei publice.

Eric Toussaint:

„Mai ales o parte a datoriei băncilor. După ce a fost ales în octombrie 2009, Papandreou a arătat că datoria publică este de 127% din PIB, cu un deficit de 12%. Înaintea alegerii sale, același Papandreou o evalua la 100%, cu un deficit public de 6%. Este evident că a dramatizat situația, a manipulat cifrele cu unicul scopt de a salva nu țara ci sistemul bancar grec și marile bănci străine, ca BNP, Crédit Agricole, ING sau Deutsche Bank... Toate consimțiseră să împrumute sectorul financiar grec, deși îl știau fragil. Doar că a dramatiza situația era un excelent mijloc de a impune politici de austeritate în Grecia.”

În fine, comisia subliniază că planul de salvare a Greciei creat în 2010 de FMI, Comisia Europeană și BCE era ilegal. FMI era conștient de impasul politicilor de austeritate, care riscau să provoace o scădere a cheltuielilor publice.

Un document secret obținut de Libération, datat 25 martie 2010, explică că terapia impusă Greciei nu va permite sub nici o formă să-și reia creșterea economică, nici de a se putea finanța în următorii doi ani de pe piețele financiare internaționale.

Nu contează, „Troika” insistă și semnează: Atena este obligată să accepte cura de austeritate. Pentru comisia parlamentară, aceste elemente fac ca împrumuturile FMI să fie ilegale (Fondul nu poate da bani unei țări care nu are capacitatea de a-i restitui) și ilegitime. Deoarece „drepturile umane ale poporului grec” au fost violate prin măsuri ale căror consecințe sociale erau clar măsurabile în sânul unei instituții ca FMI.

Măsurile falimentare impuse de instituțiile internaționale

Într-adevăr, politicilor impuse de instituțiile internaționale au avut rezultate catastrofale. În timp ce datoria publică era 100% din PIB, în 2008, ea a ajuns astăzi la 177%, iar producția națională s-a prăbușit cu 25%.

Și investițiile au căzut cu 23% între 2009 și 2013. Mai mult, costurile sociale au fost enorme, șomajul ajungând la 27%, mai ales în rândul tinerilor, unde unul din doi nu are de muncă.

În fine, nivelul de sărăcie în Grecia este astăzi de 26%, față de o medie de 16% în UE. De altfel, datoria este calificată ca „nesustenabilă” de comisia parlamentară.

Comisia parlamentului grec nu uită să amintească faptul că europenii estimau și ei că terapia impusă Atenei în 2010 este nocivă.

Michel Husson explică:

„Este ceea ce rezultă din discuțiile pe care le-am avut cu Philippe Legrain, fost consilier al lui Jose Manuel Barroso. Legrain ne-a spus clar că la cel mai înalt nivel al Comisiei Europene mulți credeau că Grecia riscă un accident.”