Opinii EVZ
PULSUL PLANETEI. La Chișinău, inspirat de Moscova, războiul fratricid al pro-europenilor cu ei înșiși
Săptămâna dinaintea alegerilor a curs cerneală și a împroșcat venin parcă întro singură direcție, către partidele pro-europene de la Chișinău.
Și nu venind de la naționaliștii moldoveniști ai lui Voronin, nici de la anarhiștii populiști ai lui Usatîi, nici măcar de la pro-rușii lui Dodon, ci chiar de la partidele pro-europene însele sau de la platforme civice și mișcări care, altfel, ar fi trebuit să susțină aceeași orientare. Înaintea alegerilor locale, parcă a dat strechea și i-a învrăjbit fix pe cei care trebuiau să se unească, să facă o majoritate coerentă și să treacă peste divergențele lor pentru a se apuca și de treabă, de reforme, de guvernat țara, de adoptat legi, construit instituții și de așezarea funcționării celor existente.
Când s-au deschis arhivele fostei Securități, în România, a rezultat că prezența cea mai mare de informatori și ofițeri cu sarcini operative în “măsuri active”, se afla nu în Partidul Comunist și partidele urmașe ale acestuia, ci exact în partidele de opoziție, în partidele istorice. Unde putea fi dușmanul de clasă ce trebuia vânat de securitatea comunistă a lui Ceușescu, mai degrabă în Partidul Comunist, controlat strict de ideologi și de conducerea verticală, sau în zonele de disidență liberale, țărăniste, naționaliste? În Biserica Ortodoxă Română, supravegheată peste tot, sau în cultele minoritare? În marea majoritate românească sau în sânul minorităților?
Același fenomen a avut loc și în fosta Uniune Sovietică. De la Dzerjinski cetire, Ceka, NKVD, KGB și toți afinii contemporani sau succesori au vizat cu precădere zonele de disidență, nu zonele de majorități compacte. De aceea în spațiul postsovietic, ca și în fostele state socialiste, minoritățile au fost cele mai penetrate, controlate și dirijate, atât cele etnice, cât și cele religioase. Și, în general, pentru a submina o mișcare, cunoașterea și rivalitățile trebuie să vină din interior.
Învățămintele acestor fapte istorice trebuie să ne arate că, pentru a submina un stat, varianta cea mai simplă este să divizi indivizii, să îi faci pe frați să se lupte unul cu altul, pentru că atunci nu mai au timp de dușmani, nu se mai pregătesc cu relele ce le vin din exterior. Așa și la Chișinău, în prag de alegeri locale și la schimbare de guvern, preocuparea majoră a pro-europenilor a fost să se bată cu ei înșiși, să nege că își doresc să colaboreze sau că ar avea negocieri, când semnalul de încredere și speranță trebuia să vină exact de la unitatea, coeziunea și seriozitatea mișcării pro-europene care să treacă rapid și coerent la anunțarea constituirii Alianței pentru Integrare Europeană.
Știu că nu e simplu: PL a fost exclus din AIE, rupt în bucăți și trecut în opoziție, în timp ce PLR a ocupat pozițiile sale la guvernare. Apoi a fost momit cu Guvernul Leancă după alegeri, a negociat vreo 2 luni și a ajuns tot în opoziție, și acuzat de responsabilitatea pentru crearea majorității de susținere a Guvernului făcută cu comuniști! PPE s-a creat tocmai după rușinea suferită de Leancă, lăsat singur de colegi să-și rupă gâtul fără nici o perspectivă de a forma și trece un guvern pentru că înțelegerile de susținere cu comuniștii erau obținute, iar fostul premier a fost distribuit în rolul principal într-o comedie cu papagali al cărei scenariu fusese deja scris. Apoi, PLDM s-a trezit fără candidatul de premier și cu rupturi prin teritoriu venite de la PPE Leancă, după ruperea acestuia și lansarea inițiativei noului partid. Iar restul manevrelor au însemnat folosirea terților pentru bătălia pro-europenilor cu ei înșiși. Vizibil, în stradă, în piața Marii Adunări Naționale.
Cred că jocul s-a terminat. E deja al 12-lea ceas. La ora la care scriu aceste rânduri, rezultatele alegerilor locale nu sunt deloc încurajatoare, iar cei care pierd și risipesc voturi sunt exact pro-europenii. Iar absența responsabilității, culturii de alianță, spiritului civic, pragmatismului, Republica Moldova poate fi împinsă nu atât către Rusia și structurile sale de integrare – nu poți lua în spate un teritoriu dintre Ucraina și România și să-l muți în Siberia – cât către faliment financiar și economic care să fie imputabil exact unor partide de orientare pro-europeană. E cazul ca să fie scuturați provocatorii și incitatorii interni din sânul partidelor pro-europene, care împing la diviziuni, și să se semneze imediat Alianța pentru Integrare Europeană. Compromisurile cele mai dureroase și dificile vor fi dovada voinței politice și responsabilitatea pentru un țel superior, mai important decât propriul buzunar. Din partea tuturor.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
