Sînt exasperante și azi clișeele pe care anii propagandei comuniste le-au încrustat în mentalul nostru colectiv drept adevăruri!
E incredibil cum continuăm să credem și azi, ferm, ceea ce ne spune propaganda comunistă. Mă lupt, de ceva vreme, cu clișeul ”religia e obscurantistă și se opune științei luminoase” chiar și aici, în acest colț de pagină. Știu că e aproape imposibil să-i faci pe oameni să nu mai creadă orbește în ceva ce li s-a spus de cînd erau ei pionieri cu cravata roșie, fericiți în copilăria lor, citeau ”Cutezătorii”, beau Cico și mîncau Eugenia. Mai ales dacă ceea ce li s-a indus să creadă oferă și o oarecare – nobilă! – justificare pentru unele lipsuri naționale.
Din aceeași categorie de clișee impregnate în mintea românului de propaganda comunistă se află și ”în 1945, la Yalta, ne-au vîndut occidentalii rușilor”. Istoricii lucizi explică foarte clar de ce acordul de la Yalta nu a însemnat vînzarea nimănui, ci doar salvarea a ceea ce se mai putea salva dintr-o Europă vlăguită, care nu mai putea să se războiască și cu hoardele roșii după un război devastator cu Hitler. În ceea ce privește România, decisiv este ”detaliul” că, la data conferinței, în februarie 1945, eram, deja, sub ocupație sovietică. Ideea că Stalin trebuia convins de aliații săi occidentali să se retragă dintr-un teritoriu inamic pe care îl cucerise recent, cînd încă Germania nu capitulase, era o nebunie care nu putea trece prin capul nici unui lider anti-hitlerist sănătos mental. Dar, ce contează faptele? Românii trebuiau să creadă că Occidentul rău și meschin i-a vîndut. O prostie care servește atît propagandei comuniste cît și ideii-forță care dinamizează sufletul nostru colectiv de cînd ne știm, anume că ne tot vînd unii altora ”cei mari”. În realitate, nu ne-a vîndut nimeni, ci am fost ocupați de sovietici în logica strategică a fronturilor europene din cel de-al doilea război mondial. Cum și de ce ne-au ocupat sovieticii, cum de comunismul a prins atît de solid în realitatea românească sau cum de comunismul românesc s-a dovedit a fi cel mai nenorocit din formele naționale de comunism european, sînt chestiuni esențiale pentru istoria noastră recentă și nu au nici o legătură cu Yalta. Însă, trebuia ca românii să-și piardă încrederea în Occident, așa că taman bine propaganda a lucrat decenii: nu mai credeți în anglo-americani, că v-au vîndut rușilor.
După căderea comunismului, România a fost pur și simplu invadată de înțelepți locali care ziceau ”Malta egal Yalta”. De ce? Pentru că rimau. Analiza istorică, la noi, se face după rime. Vă mai amintiți cum ne spuneau experții noștri în istorie și geo-politică, mai mult sau mai puțin ziariști, că americanii iar ne-au vîndut rușilor, de data asta la Malta, prin acordul Bush – Gorbaciov din decembrie 1989? Acum, în 2015, sîntem în NATO și în UE. Găzduim scutul antirachetă american. Unde sînt înțelepții cu ”Yalta – Malta” de acum 20 de ani? Tot pe-aici. Și continuă să vorbească despre Yalta dar, de data asta, cu referire la alții.
Că preferăm să uităm prostiile în care credem după ce se dovedesc a fi prostii, nu mă miră, este un proces psihologic bine cunoscut. Dar că prelungim neroziile în forme adaptate chiar și după ce se dovesc ca tare, asta mă enervează. Aud, acum, că Occidentul vinde Rusiei Moldova și o bucată de Ucraină, ”pe modelul Yalta”. Sînt și eu de părere că Occidentul pur și simplu nu știe cum să reacționeze în fața agresivității ruse. Nu e coerent, nu e unit, nu e inteligent. E fricos și a ajuns la un grad de decandență în care e dispus să negocieze la nesfîrșit valorile proprii decît să sacrifice ceva pentru a le apăra. Dar ideea că Moldova și Ucraina de Est ajung sub dominație rusă din vina Occidentului mi se pare o versiune adusă la zi și la context a tîmpeniei ”României a fost vîndută la Yalta”.
În realitate, nici Moldova și nici Ucraina nu s-au angajat niciodată ferm, cu voință reformatoare, pe drumul spre Vest. Au ezitat la nesfîrșit, preferînd iluzia avatanajelor pescuitului în ape tulburi (Moldova) și satisfacția găunoasă a țîfnei naționaliste (Ucraina)în loc să se pună pe treabă, să o ia pe drumul dureros al democratizării, al instituirii statului de drept, al occidentalizării. Mi se pare firesc să nu te poți bucura de avantajele solidarității Occidentului (cîtă e!), dacă tu însuți nu ești, ca tip de structură statal-politică, occidental. Și Ucraina și Moldova au avut șanse reale de a începe un parcurs european într-o vreme în care Rusia nu era atît de agresivă. Au ales alte căi, mai ambigue. Asta le-a vulnerabilizat și acum, da, sînt înghițite.
Ce vreau să spun este că țările însele, prin voința lor, se pun în situația de a putea fi apărate de aliați puternici (vezi Țările Blatice și România) sau în situația de a nu putea fi apărate (vezi Moldova și Ucraina). Cît de vulnerabil ești într-un război, depinde direct de ceea ce faci în vremea de pace, de dinaintea ostilităților.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
