Zilele acestea, România de mici și mujdei înregistrează o nouă și zurlie premieră: După o sută de zile de mandat, în care singurul fapt istoric rămîne aruncarea paltonului pe capota mașinii de pe aeroport, și după o campanie electorală dusă de Structuri și nu de el, rolul său rezumînduse la cel de tablou care trebuie să tacă, un președinte își publică a doua carte de Memorii.

 Prima s-a numit Pas cu pas. A doua se numește Primul pas. După prima, vîrîtă pe gît de Partidul Meu membrilor și activiștilor de partid, Klaus Iohannis s-a pricopsit cu o sumă frumușică în cont.

După a doua cu cît se va pricopsi? Sunt sigur că, după următoarele o sută de zile, va mai arde o carte. Presupunînd că-și va duce mandatul pînă la capăt, Klaus Iohannis va avea în, 2019, 22 (douăzeci și două!) de cărți. Sadoveanu, cunoscut ca practicînd anul și romanul, ca să mai pună mîna pe ceva parale, e un biet copil pe lîngă Klaus Iohannis.

N-o să facă el, Klaus Iohannis, mare brînză ca președinte, dar, în schimb, va da lovitura ca autor de cărți. Din fragmentele publicate în avanpremieră de presa publicitară, am reținut dezvăluirile despre ora și jumătate în care Traian Băsescu i-a predat ceea ce sunt numite Dosarele Strategice ale României, însoțite de un briefing pe care, peste tot în lume, cel care pleacă îl face celui care a venit în chestiuni sensibile din relațiile externe ale țării și din viața internă. Acest briefing e peste tot în lume strict secret!

A avut loc în Biroul Președintelui, dar mai ales a avut un caracter strict secret.

Klaus Iohannis dezvăluie însă ce i s-a spus pe parcursul acestui briefing: „În acelaşi interval, Traian Băsescu a reluat avertizările în legătură cu puterea crescută a serviciilor secrete. Personal, nu m-am simţit deloc avertizat. Făcuse deja nişte afirmaţii similare în timpul campaniei, şi acelea destul de deplasate. După ce a fost 10 ani preşedinte şi a tot lăudat Serviciile, era evident că a avut o contribuţie semnificativă la transformarea lor.”

Repet, nu numai procedurile de siguranță națională, dar și minimele reguli de comportare civilizată, cele care despart un gentilom de o țață, cereau ca, înainte de tipări aceste dezvăluiri, Klaus Iohannis să-l sune pe Traian Băsescu și să-l întrebe dacă poate să dea publicității ce i s-a spus în timpul briefingului.

(Eu, de exemplu, deși nu sunt Președinte de țară, cer întotdeauna permisiunea interlocutorului dacă pot să dau publicității conținutul unei discuții pe care am avut cu el între patru ochi).

Sunt sigur că n-a făcut-o. Pentru că Traian Băsescu i-ar fi atras atenția c-a fost o convorbire deopotrivă secret de stat și deopotrivă privată. În dese rînduri, cînd a fost vorba de a se apăra de Binomul SRIDNA, Traian Băsescu a invocat regula potrivit căreia cele spuse și petrecute în Biroul Președintelui României nu se fac publice.

După ce-am citit, crucit, dezvăluirile de țață ale Neamțului Klaus Iohannis, mi-am zis:

Dumnezeule! Sper că Traian Băsescu nu i-o fi destăinuit ceva strict secret despre bărbatul Obama sau despre femeia Angela Merkel, ceva care nu se spune în public de către un președinte nici în fața plutonului de execuție.

Nu de alta, dar în cartea următoare, Klaus Iohannis e în stare să dea pe goarnă și astfel de secrete pe care i le-a spus Traian Băsescu la predarea mandatului!

Ca să nu mai spun că-i în stare săși amintească, în scris, de exemplu, că la vizita la Berlin, Angela Merkel era descheiată la prohab!

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.