O problemă serioasă o să apară în momentul în care un judecător o să motiveze lăsarea în libertate a unui presupus criminal sau a unui potențial violator deoarece nu are „indicii temeinice” să-l aresteze, iar suspectul va mai comite o crimă sau un viol cât este cercetat sub control judiciar.

 Atunci societatea va avea ocazia să „mulțumească” în genere celor 88 senatori posesori de conștiință și, în particular, celor trei care au propus amendamentele „disperării”.

Încercările senatorilor de a stopa valul de arestări din ultima vreme sunt sortite eșecului. Reacția sistemului judiciar este una de respingere a lor, din mai multe motive.

În primul rând deranjează modul prin care politicienii au modificat Codul Penal și procedura penală. Unul lipsit de transparență, fără aviz de la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), într-un ritm alert, vecin cu panica și sub forma unor amendamente depuse la un proiect de lege care avea ca temă majorarea pedepselor pentru pedofili.

În al doilea rând, irită personajele care au inițiat modificările legislative, adică trei senatori a căror integritate lasă de dorit prin prisma acțiunilor politice și nu numai. Învățătoarea din Caracal Cristiana Anghel, a făcut greva foamei 70 de zile (sîc!) și a fost plătită de oamenii lui Dan Voiculescu să apară la televizor. Ulterior, a fost pusă pe o listă de partid și trimisă în Senat din partea Conservatorilor și militează în favoarea pensiilor speciale pentru parlamentari.

Un alt inițiator este pesedistul Ovidiu Donțu. Înspăimântat de o anchetă DNA, Donțu s-a grăbit să-și scape pielea. A depus amendamentul potrivit căruia în cazul arestului preventiv, „suspiciunile rezonabile” ar trebui înlocuite cu „indicii temeinice” cu doar două zile de a fi acuzat că a luat o șpagă de 20.000 de euro de la un afacerist din Botoșani.

Despre Ioan Chelaru, al treilea semnatar, se știe că este prieten din copilărie cu Sorin Ovidiu Vîntu. L-a reprezentat și ca avocat în procesul de divorț pe „părintele” FNI. Având în vedere mulțimea de probleme penale și cercurile în care se învârte celebrul combinator din Roman, nu este exclus ca pesedistul Chelaru să fi acționat la un imbold din partea amicului penal.

În al treilea rând, frapează lașitatea senatorilor cu ocazia votului de acum trei zile. Sub pretextul unei alegeri potrivit convingerilor intime, 88 dintre ei s-au ascuns în spatele votului secret și au optat pentru îngreunarea procedurii arestării preventive. Din cei 163 de senatori, doar 26 au votat împotriva acestei propuneri scandaloase. Mai mult, alți 59 n-au catadicsit să fie prezenți în sală.

O problemă serioasă o să apară în momentul în care un judecător o să motiveze lăsarea în libertate a unui presupus criminal sau a unui potențial violator deoarece nu are „indicii temeinice” să-l aresteze, iar suspectul va mai comite o crimă sau un viol cât este cercetat sub control judiciar. Atunci societatea va avea ocazia să „mulțumească” în general celor 88 senatori posesori de conștiință și, în particular, celor trei care au propus amendamentele „disperării”.

Propaganda diviziei de bocitoare pe umărul clienților procurorilor este desființată de statistică. O analiză a cazurilor de arestați preventiv trimiși în judecată și citată de judecătorul Cristi Danileț demonstrează că, în România, arestul preventiv nu este regula, așa cum trâmbițează jeluitoarele de conjunctură. Potrivit sursei citate, dintre persoanele trimise în judecată doar 14% sunt în stare de arest preventiv, astfel încât așa zisa „teroare a procurorilor” este o minciună inventată cu scopul suprem de a evita contactul hoților cu beciul domnesc.

Față de acestă chestiune, al doilea om în stat, Călin Popescu Tăriceanu, a simțit nevoia să apere amendamentele depuse de cei trei demnitari colegi. Din poziția de șef, fostul premier a decretat doct: „Nu putem să îngrădim libertatea cetățenilor când există suspiciuni. E ca și cum m-aș uita la dumneavostră și aș spune că vă suspectez că sunteți escroc fără să am niște probe”.

Din poziția de cetățean, îmi permit să-i întorc remarcabilului liberal de weekend o parte din propriul mesaj: Domnule Tăriceanu, e ca și cum m-aș uita la dumneavoastră și aș spune că vă suspectez că sunteți escroc!