„TÂRAU fetele de păr afară, le VIOLAU, apoi le dădeau la SCHIMB!”

„TÂRAU fetele de păr afară, le VIOLAU, apoi le dădeau la SCHIMB!”

Răpiri, temniță, violuri, căsătorii și convertiri cu forța: fetițele și tinerele yazidi depun mărturie despre atrocitățile comise de ISIS.

„Pradă de război”. Așa vorbesc jihadiștilor ISIS despre membrii comunității yazidi (minoritate din nordul Irakului) capturați în Kurdistan de la începutul conflictului în august 2014. ONG-ul Human Rights Watch a publicat miercuri 15 aprilie mărturiile a zeci de fetițe și tinere care au reușit să scape după ce au trecut prin mâinile teroriștilor.

În octombrie 2014, ISIS a recunoscut în publicația sa „Dabiq” că fetele erau oferite luptătorilor drept „cadouri” sau ca „sclave”.

Un sistem de violuri organizat

Organizația pentru drepturile omului a efectuat o misiune de cercetare în localitatea Dohuk, în ianuarie și februarie 2015 și s-a documentat în legătură cu sistemul organizat de violuri și agresiuni sexuale, sclavie și căsătorii forțate impus de ISIS. Pentru a pune cap la cap mărturiile femeilor și fetelor yazidi, Human Rights Watch a chestionat și angajați din sistemul de sănătate, membri ai ONG-urilor și responsabili locali și a studiat declarațiile făcute de membrii ISIS în legătură cu acest subiect.

Potrivit HRW, mulți martori au declarat că după răpirea lor, luptătorii le separă pe tinere și pe adolescente de familiile lor și de ceilalți prizonieri și le deplasează dintr-un loc în altul, în Siria și Irak. Bărbații, în schimb, sunt uciși cu miile.

„Uneori eram vândută, alteori eram oferită cadou”

Tinerele și fetițele care au depus mărturie pentru HRW au vorbit despre violuri în serie, violențe sexuale și alte chinuri pe care le-au suferit în timpul detenției.

Este și cazul Jalilei (numele au fost schimbate din rațiuni de securitate), în vârstă de 12 ani, care afirmă că în timpul captivității, șapte jihadiști au „posedat-o” și că patru dintre ei au violat-o în mai multe reprize:

„Uneori eram vândută. Alteori eram oferită cadou. Ultimul bărbat era cel mai violent: mă lega de mâini și de picioare.”

O altă fată de 12 ani, Wafa, povestește cum un terorist a violat-o în mai multe reprize:

„Dormea în același loc cu mine și mi-a spus să nu-mi fei frică pentru că sunt ca fiica lui. Într-o zi, m-am trezit și picoarele mi-erau pline de sânge.”

„De acum, o să ne luați de bărbați”

Dilara, de 20 de ani, a mărturisit că luptătorii ISIS au dus-o la o casă de căsătorii în Siria, unde a văzut alte 60 de femei yazidi captive. Războinicii le-au zis:

„Uitați de familiile voastre, de-acum o să ne luați de bărbați și o să ne faceți copii. Allah o să vă convertească la islam și o să vă rugați.”

Ca prin minune, a reușit să scape de ororile jihadiștilor, pe care le-au trăit atâtea tinere și fetițe, dar își amintește că, de la 9.30 dimineața „bărbații veneau să cumpere fete ca să le violeze”:

„I-am văzut cu ochii mei pe membrii ISIS trăgând fetele de păr, bătându-le, și lovindu-le în cap pe cele care încercau să opună rezistență. Erau ca niște animale.”

Dilara își continuă înspăimântătoarea relatare:

„După ce le târau pe fete afară, pe violau, apoi le dădeau la schimb pentru alte fete. Vârsta acestora era între 8 și 30 de ani... La sfârșit, nu mai rămăseseră decât 20 de fete.”

Mărturiile se succed, cuvintele și relatările seamănă între ele. Cum este cea a Nadiei, de 23 de ani, răpită din satul ei, de lângă Sinjar. A încercat să-i convingă pe răpitori că este căsătorită, pentru a evita să fie violată:

„Celelalte fete care erau cu mine au spus că era interzis să te căsătorești cu o femeie măritată. Dar un bărbat a răspuns: ‘Nu și pentru femeile yazidi’.”

„Un traumatism persistent”

Pentru cele care au reușit să scape din captivitate coșmarul nu s-a terminat. În raportul său, HRW vorbește despre numeroase tentative de sinucidere, multe femei preferând moartea decât să trăiască cu rușinea și să fie excluse din societate.

Altele sunt însărcinate cu copii pe care nu i-au dorit sau avortează în condiții igienice deplorabile. Iar traumatismele psihologice sunt numeroase. Liesl Gerntholtz, directoarea diviziei Femei a HRW face apel la solidaritatea internațională:

„Supraviețuitoarele se confruntă cu dificultăți uriașe și cun un traumatism persistent, după experiența pe care au trăit-o. Au nevoie de ajutir urgent și de sprijin pentru a-și regăsi sănătatea și a continua să trăiască.”