Deşi la nivel oficial şi al mass-media, s-a vorbit despre o rescriere a Codului de procedură fiscală, modificările recente nu sunt atât de substanţiale încât să putem vorbi de două coduri, unul vechi şi altul nou.
Prin noul proiect al Codului de procedură fiscală – cel puţin în varianta oficială aprobată de Guvernul României – nu sunt puse în discuţie conceptele fundamentale în materie, consideră Lucian Tănase, Avocat, Radu şi Asociaţii, casa de avocatură afiliată EY România.
În plus, nici nu s-a urmărit o reaşezare a raporturilor dintre fisc şi contribuabil pe baze noi, moderne şi care să creeze un echilibru între participanţii la procedură fiscală, bineînțeles fără a aduce atingere caracterului de drept public al raportului dintre autoritatea fiscală şi contribuabil.
„În principal, cu fiecare modificare a Codului de procedură fiscală, am observat intenţia autorităţilor fiscale de a rezolva pe cale legislativă anumite probleme presante pentru autoritatea fiscală – dar punctuale, rezultate din aplicarea dispoziţiilor anterioare. Un bun exemplu în acest sens este modul în care a evoluat regimul accesoriilor (dobânzi, penalităţi, majorări de întârziere) datorate de contribuabil şi cel datorat de stat contribuabililor, regim ce la nivelul anului 2009 era similar pentru ambele părţi”, a declarat Tănase.
Ceea ce surprinde la acest proiect este amploarea modificărilor introduse în defavoarea contribuabilului, modificări ce afectează, dacă mai era nevoie, în mod substanţial drepturile contribuabilului în cadrul procedurii fiscale, precum şi încercarea autorităţii fiscale de a deveni o autoritate de control la nivel naţional al mişcărilor de fonduri între contribuabili (în acest sens a se vedea noile obligaţii de raportare menţionate la art. 61 şi 62 din proiect ce sunt excesive şi fără legătură cu scopul autorităţii fiscale).
Noul proiect se mai diferenţiază şi prin încercarea de „fiscalizare” excesivă a unor tipuri de creanţe nefiscale, ce nu ar fi trebuit să facă obiectul unei astfel de proceduri, ajungându-se până în punctul în care creanţe rezultând din raporturi juridice civile să fie suspuse acestui cod. Exemple relevante în acest sens sunt redactarea ambiguă a art. 100 din proiect, precum şi abrogarea art. 1 (4) din prezentul cod sau introducerea de concepte străine dreptului administrativ (ex: distincţia anulabilitate vs. nulitate).
Recomandările noastre
