După 30 de ani de la cea mai recentă punere în scenă, celebra poveste a „Babei Hârca” revine într-o adaptare modernă a poveștii scrise de Matei Millo. Cu numele „Hârca se întoarce“, comedia muzicală va avea premiera pe 29 aprilie, la Teatrul Elisabeta din Bucureşti.

EVZ a stat de vorbă cu protagonista spectacolului, actrița Dana Rotaru, despre Hârca cea de de mult, și despre noua Hârca - tânără, frumoasă, într-un cuvânt seducătoare - provocări interpretative, „agendele” ascunse ale personajelor și tratarea cu umor a unor situații de viață incomode.

În prezent poate fi văzută în spectacolul „Fantoma de la Operă“, pus în scenă la București de regizorul australian Stephen Barlow. Alături de ea, distribuţia musicalului „Hârca se întoarce“ îi cuprinde pe Diana Dumitrescu, Vladimir Drăghia (până pe  5 martie, captiv în jungla sud-africană), Alexandru Suciu, Bogdan Talaşman şi Cristi Crețu. Toţi încearcă să se elibereze de sub „vrăjile” Hârcăi.

EVZ: Care este stropul de magie pe care îl aduce Hârca cea modernă? Dana Rotaru: Hârca este un personaj fascinant prin tradiție și moștenire. Dacă în mitologia românească Hârca este una din Babele „bune”, în ciuda aurei de mister dată de capacitățile sale de a produce magie, la Matei Millo ea se pierde în lumea ocultă, în propriile orgolii. Textul și punerea în scenă propuse de Cătălin Rotaru aduc o Hârcă ale cărei forțe, capacități sau orgolii sunt temperate de o iubire neașteptată. Stropul de magie din arta Hârcăi este iubirea - surprinzătoare chiar și pentru Hârca mea. Și dacă la acest melanj adăugăm comedia propusă de Cătălin Rotaru și Gabi Virginia Șarga și muzica realizată de Alexandru Suciu, toate adaugă un strop de magie de care vorbeați.

Ce te-a atras la textul scris de Matei Millo acum 150 de ani şi adaptat de Cătălin Rotaru și Gabi Virginia Șarga? Ce îmi place la textul rescris de Cătălin și Gabi este că ,,Hârca se întoarce” tratează cu umor situații de viață incomode. Tânăra Viorica este îndrumată de tatăl ei să aleagă un bărbat mai în vârstă, dar bogat, care va putea să îi ofere un start bun în viață - și ce părinte nu își dorește un start bun pentru copilul lui. Apoi cuplul Hârca-Chioșa are un singur scop: sa amăgească clienți, să-i stoarcă de bani pentru că ăsta e modul lor de a supraviețui. De cealaltă parte, tânărul Vlad încearcă să o convingă pe Viorica de faptul că iubirea este mai importantă decât banii. Și uite așa, agenda fiecărui personaj naște situații neprevăzute, comice. Dialogurile sunt bine scrise, dau ritm spectacolului, iar libretul conține monologuri cântate – ele spun o poveste necesară și expun personajele, le modifică, ducând povestea mai departe.

Care sunt provocările interpretative ale Hârcii reîntoarse în lumea spectacolului? Provocarea este de a-i da, într-un final, dimensiunea cuvenită. Preocuparea mea este de a nu-i diminua capacitățile de expresie și interpretare, dar nici de a o face cu emfază. Hârca - așa cum o văd eu - este spumoasă, volubilă, simpatică. Ea poate să fascineze, dar și să emoționeze. E un anume inefabil în ceea ce o privește, eu așa o simt. În plus, o comedie muzicală presupune o provocare prin natura ei – joci, cânți și dansezi.

Dacă te pui în postura de lector la UNATC, care ar fi cele mai importante indicaţii pe care le-ai da studentelor în interpretarea acestui personaj… reinterpretat? În primul rând, le-aș spune ce mi-am spus și mie: citește textul lui Matei Millo ca să știi de unde s-a pornit, descifrează partiturile lui Alexandru Flechtenmacher ca să cunoști și altfel lumea din „Baba Hârca”, documentează-te despre Babele din mitologia românească, vezi ce a păstrat Millo și ce au valorificat autorii piesei „Hârca se întoarce”. Astea sunt doar câteva etape de parcurs. Fiecare actor are modul lui de a se apropia de un rol, iar bucătăria lui este doar a lui. Întâlnirea cu fiecare rol este o experiență unică și chiar dacă sunt etape obligatorii, ele se desfășoară irepetabil, în funcție de echipa cu care lucrezi, de la producție la creație. Toți cei cu care lucrezi sunt extrem de importanți – de la autor, la compozitor, actori, sceograf, coregraf, până la make-up artist, hairstylist și PR!

În acest proiect lucrez cu o echipă de profesioniști: Bogdan Talașman este Bâzu cel cu bani, Cristi Crețu este tatăl Vioricăi, Alexandru Suciu este tânărul Vlad, pretendent la iubirea Vioricăi, Diana Dumitrescu este frumoasa Viorica și Vladimir Drăghia este Chioșa, partenerul de afaceri al Hârcăi. Cătălin Rotaru regizează spectacolul, bazat pe un text scris împreună cu Gabi Virginia Șarga, compozitorul este Alexandru Suciu, scenograful este Vladimir Turturică, iar producătorul acestui proiect îndrăzneț este Adina Sădeanu prin Axis Productions. Spectacolul se va juca la Teatrul Elisabeta. Echipa este mai mare decât atât. Fiind un proiect de teatru muzical și independent, sunt mulți oameni implicați.

Care este mesajul transmis de personajul tău contemporan? În acest spectacol Hârca este modificată de iubire. Vedeți, frumusețea, într-un fel, decurge din faptul că ea nu vrea neapărat să transmită un mesaj, ea nu se străduiește să câștige sau să găsească iubirea... iubirea o găsește pe ea. Până la finalul spectacolului, însă, mesajul ei este: ,„Niciodată nu este prea târziu pentru iubire”.

În cariera ta, ai jucat în peste zece musical-uri; în prezent joci în spectacolul „Fantoma de la Operă”, pus în scenă la București de regizorul australian Stephen Barlow. Ce aduce nou acest prim rol principal? Este primul rol principal de teatru muzical într-un proiect independent. El vine foarte bine acum, după extraordinara experiență din „Fantoma de la Operă”. Acolo sunt Madame Giry, maestra de balet și cea care păstrează legătura cu Erik, Fantoma de la Operă. Madame Giry este o partitură dramatică, iar rolul acesta îmi aduce mari satisfacții. Am experiența unor lucruri bine făcute, profesionist executate.

Lucrul la Hârca – într-un registru diferit, într-o comedie muzicală – este o responsabilitate și o provocare. Comedia este o performanță, iar sa cânți este o altă performanță. Am ocazia, odată cu acest rol, să intru într-o altă etapă a evoluției mele profesionale. Și asta mă bucură. Am mai jucat comedie – am jucat Dorinne din „Tartuffe”, în regia lui Gelu Colceag și Paul Chiribuță, în Franța, la Alloue. Am jucat-o și pe Margaret Claypool într-o comedie a lui Jacob Appel, în regia Ancuței Clim, în teatrul independent... Hârca este primul rol principal într-o comedie muzicală. Și este extraordinar!

Cum relaţionezi cu restul distribuţiei pe scenă, dar şi în afara ei? Regizorul a reușit să adune și să armonizeze șase actori, iar asta este foarte important. Pot să vă spun că facem echipă bună atât pe scenă, cât și în afara ei.

Cu Diana Dumitrescu am mai lucrat anul trecut într-un spectacol istoric în regia lui Ciprian Dumitrașcu, produs de APIR. Și atunci am lucrat bine împreună și mi-a plăcut să descopăr în Diana o actriță și o femeie puternică.

Cu Alexandru Suciu am lucrat în „The Influenzical. Epidemic of Fear” (în regia lui John Cecil – un spectacol muzical găzduit de Teatrul Act, prin 2007), iar în 2008 l-am distribuit în rolul titular din „Ulciorul sfărâmat” de Kleist, spectacol care s-a jucat la Teatrul Odeon și la Studioul Masca al UNATC, ca producție de licență. De altfel, cu Alexandru m-am căsătorit în 2010 – deci, ne cunoaștem și ne înțelegem foarte bine.

Cu Bogdan Talașman este prima oară când lucrez și mă bucură această întâlnire – el este un excelent actor de comedie și un om special.

Mă bucură și colaborarea cu Cristi Crețu, un alt actor cu vastă experiență pe comedie, și nu numai. De la fiecare am învățat și învăț ceva.

Pe Vladimir Drăghia l-am cunoscut cu ocazia acestui proiect. Este partenerul meu de scenă – cu el fac cuplul Hârca-Chiosa și ne înțelegem foarte bine. Am descoperit în el un om deschis, preocupat de artă.

Iar impreună cu Cătălin Rotaru - în regia și pe textele căruia am mai jucat în trecut, și pe care îl cunosc de o viață, pentru că este fratele meu - sper să reușim să scoatem un spectacol care să placă publicului. Asta este cel mai important.