Judecătorul Dan Lupaşcu de la Curtea de Apel Bucureşti (CAB), care a făcut opinie separată în hotărârea din dosarul în care Dan Voiculescu a cerut anularea pedepsei de zece ani de închisoare, arată, în motivare, că magistraţii care au pronunţat decizia în cazul ICA s-au aflat în incompatibilitate. Judecătoarele Isabelle Tocan şi Corina Cornelia Dăescu i-au explicat lui Dan Lupașcu, în baza jurisprudenței CEDO, de ce sentința dată de colegii lor, Camelia Bogdan și Alexandru Mihalcea, este corectă.

Dan Lupaşcu a decis admiterea contestaţiei în anulare formulată de Dan Voiculescu, însă celelalte două magistrate din complet - Isabelle Tocan şi Corina Cornelia Dăescu - au respins cererea fondatorului Partidului Conservator.

"Consider că judecătorii care au pronunţat decizia penală nr. 888/A/08 august 2014 s-au aflat în stare de incompatibilitate. În prealabil, precizez că nu împărtăşesc opinia reprezentantului Ministerului Public în sensul că pretinsele cauze de incompatibilitate nu pot fi supuse cenzurii unei alte instanţe, cu atât mai mult cu cât ele au fost invocate în faţa instanţei de apel, care s-a pronunţat asupra lor, deoarece am fi în prezenţa unui «apel deghizat», ceea ce este inadmisibil", arată judecătorul Dan Lupaşcu în motivarea deciziei sale de admitere a contestaţiei în anulare a lui Dan Voiculescu.

Magistratul subliniază că există multiple elemente pentru a conchide că este rezonabilă suspiciunea lui Dan Voiculescu "în sensul afectării imparţialităţii judecătorilor care au judecat cauza în apel".

“Temerea contestatorului este justificată în mod obiectiv de comportamentul instanţei de apel prin raportare la dispoziţiile imperative menţionate mai sus. Nu este vorba despre o acţiune singulară, un act izolat, ci o conduită procesuală manifestată pe parcursul termenelor de judecată din 01.07.2014, 07.07.2014, 04.08.2014 şi 05.08.2014, constând în adoptarea unor soluţii/măsuri care au generat neîncredere în obiectivitatea instanţei.

"Bănuiala de părtinire a fost augmentată şi de motivarea instanţei privitoare la respingerea cererii de acordare a unui termen de judecată, după vacanţa judecătorească, instanţa menţionând în încheierea de şedinţă din data de 01.07.2014 următoarele: „cu privire la acordarea unui termen în afara vacanţei judecătoreşti s-a pronunţat un alt complet, iar prezentul complet a fost repartizat să judece în timpul vacanţei judecătoreşti, prin încheierea de şedinţă pronunţată de completul învestit cu soluţionarea cauzei la termenul din 10.06.2014”.

• “Faţă de toate acestea, opinez că membrii completului respectiv s-au aflat în stare de incompatibilitate atunci când au pronunţat decizia nr.888/A/08.08.2014, fiind aplicabile dispoziţiile art.64 alin.1 lit.f C. pr. pen.”

 

Cum au motivat cele două judecătoare

 

Pe de altă parte, judecătoarele Isabelle Tocan şi Corina Cornelia Dăescu au decis că solicitarea lui Dan Voiculescu trebuie respinsă, astfel că a fost luată, cu majoritate de voturi, această hotărâre.

"Dreptul de acces la instanţă ar fi iluzoriu dacă sistemele judiciare naţionale ar permite ca o hotărâre judecătorească obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părţi. (...) Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei, asigurându-se într-o cât mai mare măsură un just echilibru între interesele relevante", motivează cele două judecătoare decizia.

Judecătoarele Curţii de Apel Bucureşti adaugă faptul că o hotărâre definitivă, ce se prezumă a fi legală şi temeinică, poate fi desfiinţată doar "în situaţii excepţionale", dacă există motive ce nu au fost avute în vedere de instanţele de judecată în procedura anterioară, motive ce derivă din modificarea situaţiei de fapt, erori de procedură sau de judecată.

 

Juriprudența CEDO

 

"Apreciem că orice aspect care a fost pus în discuţia instanţei de apel şi cu privire la care aceasta s-a pronunţat în mod definitiv este o chestiune intrată în autoritate de lucru judecat şi nu poate fi invocat ca motiv de admitere a contestaţiei în anulare, formulată în faţa unui alt complet de la aceeaşi instanţă, întrucât «simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare» (Mitrea c. României, Urbanovici c. României). Apreciem că legiuitorul a pornit de la prezumţia legalităţii soluţiilor pronunţate de toţi judecătorii care soluţionează calea ordinară de atac, iar erorile acestora de judecată pot fi cenzurate doar de o instanţă superioară, de control judiciar (recurs în casaţie)", motivează judecătoarele.

• "Cu privire la imparțialitatea judecătorilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că există două teste pentru a determina dacă un tribunal este imparțial în sensul articolului 6 § 1 : prima constă în încercarea de a determina convingerea personală a unui anumit judecător într-un anumit caz și a doua în a stabili dacă judecătorul prezintă garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în această privință (Marguš c. Croației, Gautrin ș.a.c. Franței)".
• "În ceea ce privește testul subiectiv, Curtea notează în primul rând că imparțialitatea personală a unui judecător trebuie să fie presupusă până la dovada contrarie (Wettstein c. Elveției) și trebuie apreciate pe baza opiniei exprimate a magistratului. În ceea ce privește testul obiectiv, trebuie să se stabilească dacă, în afară de conduita judecătorului, există fapte verificabile care pot ridica îndoieli justificate cu privire la imparțialitatea sa. Acest lucru înseamnă că, pentru a decide dacă într-un anumit caz există un motiv întemeiat să se teamă că un anumit judecător este lipsit de imparțialitate, punctul de vedere al persoanei în cauză este important, dar nu decisiv. Ceea ce este decisiv este dacă această teamă poate fi considerat a fi justificată în mod obiectiv (Ferrantelli și Santangelo c. Italiei, Micallef c. Malta).
• Cu privire la acest aspect, chiar și aparențele pot prezenta o anumită importanță (De Cubber c. Belgiei, Mežnarić c. Croatiei). Ca urmare, cu privire la acest aspect, reprezentarea pe care o are inculpatul trebuie luată în considerare, fără ca aceasta să aibă, însă, un rol decisiv (Piersack c. Belgiei). Va fi, însă, un element determinant dacă percepţia inculpatului poate fi apreciată ca fiind obiectiv justificată. Curtea a stabilit că luarea de către judecătorii fondului sau de cei din apel a unor decizii nu justifică în sine îndoieli cu privire la imparţialitatea acestora cu privire la fondul cauzei. 
• Imparţialitatea urmează a fi analizată în funcţie de circumstanţele fiecărei cauze, în raport de întinderea şi natura măsurilor adoptate de judecător înainte de soluționarea cauzei. Problemele cu privire la care un judecător trebuie să se pronunţe înainte de dezbaterea fondului nu trebuie confundate cu cele care stau la baza decizie sale finale (Hauschildt c. Danemarcei)."
• "Constatăm că petentul condamnat invocă lipsa de imparțialitate a completului de apel ca urmare a faptului că este nemulțumit de soluțiile pronunțate de acest complet cu privire la cererile formulate în cadrul căii ordinare de atac. Completul ce soluționează contestația în anulare ar putea ajunge la această concluzie exclusiv în urma reanalizării cererilor formulate, în situația în care ar aprecia că soluțiile pronunțate inițial au fost greșite, aspect ce depășește competența completului în calea extraordinară de atac. Completul investit cu soluționarea contestației în anulare nu poate aprecia cu privire la pertinența, concludența și utilitatea probelor sau asupra necesității luării măsurii asiguratorii decât după admiterea cererii, desființarea deciziei și rejudecarea apelului. De altfel, respingerea în parte a unor mijloace de probă sau luarea unor măsuri asigurătorii în cursul procesului sunt măsuri permise de dispozițiile legale și nu conduc la incompatibilitatea judecătorului, nici în raport de normele interne și nici de garanțiile impuse de dreptul la un proces echitabil."
• "Pentru aceste considerente, în opinie majoritară, apreciind că motivele invocate de către contestator nu se suprapun cazului de contestaţie în anulare, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de contestatorul Voiculescu Dan."

 

Procesul de anulare a condamnării

În 6 ianuarie, Curtea de Apel Bucureşti i-a respins contestaţia în anulare lui Dan Voiculescu, acesta rămânând cu pedeapsa de 10 ani de închisoare primită în dosarul privind privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare, decizia fiind definitivă. Hotărârea a fost luată de un complet de divergenţă alcătuit din judecătorii Dan Lupaşcu, Isabelle Tocan şi Corina Cornelia Dăescu. În decembrie 2014, Lupaşcu şi Tocan nu au putut să cadă de acord asupra unei decizii privind contestaţia, astfel că a fost format completul de trei, pentru o hotărâre definitivă în acest caz.Dacă ar fi fost admisă contestaţia, judecătorii puteau decide eliberarea lui Voiculescu şi rejudecarea apelului din dosarul ICA.

Sentința Cameliei Bogdan și a lui Alexandru Mihalcea

În 8 august 2014, completul de judecată de la Curtea de Apel Bucureşti format din magistraţii Camelia Bogdan şi Alexandru Mihalcea i-a condamnat definitiv, în dosarul privatizării ICA, pe Dan Voiculescu la 10 ani de închisoare, pe Gheorghe Mencinicopschi, fost director al ICA, la opt ani, şi pe fostul ministru Sorin Pantiş la şapte ani de închisoare.