Cei peste 400 de deținuți de la Penitenciarul Tichilești sunt la fel de ocupați în timpul zilei ca un director de multinațională: se duc la școală, lucrează la bucătărie, joacă fotbal, plâng pe umerii psihologilor, iar seara se uită la seriale.

Singura asemănare între centrul de detenție de la Tichilești, destinat minorilor, și penitenciarele adulților sunt gardurile, gardienii și atotprezentele strigăte de împerechere sau oftaturile scoase de deținuți la vederea unei femei, chiar și gardian, în curte. „Nu am mai vorbit cu o fată demult, niciuna nu m-a vizitat”, se plânge Marius, unul dintre condamnați, în timpul vizitei pe care „Evenimentul zilei” a făcut-o în închisoarea din județul Brăila.

Clanul lui Ronaldo

Mirosul de varză călită ne inundă nările, iar albul pereților este încă alb, nu a devenit cenușiu sau gri, cum este mai în orice închisoare. Când am pătruns în centrulde detenție, un gardian aranja din glas un grup de 30 de condamnați pe care îi așează în coloană, doi câte doi. La Giurgiu sau Colibași ar fi nevoie și de o echipă specială de intervenție pentru a încerca acest lucru.

La Tichilești sunt în jur de 450 de deținuți, 100 minori - până în 18 ani, 200 tineri - până în 21 de ani și 50 maturi - peste 21 de ani.

Dacă la Rahova deținuții se organizează în clanuri mafiote, aici, minorii nu au astfel de preocupări. Singurele dispute sunt între susținătorii lui Messi și cei ai lui Ronaldo. Așa că, în zilele derbyului Real Madrid-Barcelona e zarvă mare. Unii chiar pun mâna pe „arme”, perne, și își lovesc colegii de cameră.

Deținuții adulți, peste 21 de ani, sunt ținuți separat - într-un alt corp de clădire - pentru ca aceștia să nu-i influențeze negativ. „Nu pot interacționa în niciun fel”, ne asigură comisarul Florentin Muscalu, directorul penitenciarului.

Programul condamnaților începe pe la 7-8 dimineața, asta pentru că 130 dintre deținuți se duc la școală. La Tichilești, minorii, și nu numai, își pot începe sau continua studiile de 12 clase. „Sunt profesori, pentru fiecare disciplină. Vin aici special pentru cursuri”, ne mai explică Muscalu. Sunt cam zece elevi în fiecare clasă.

Notele din carnete sunt majoritatea peste cinci. „Au timp toată ziua pentru învățat, nu pot ieși afară”, face pe hâtrul Muscalu. A fost singura glumă a comisarului. În rest, parcă era speriat de gândul: „Oare ce prostie o să scrie aștia!”.

Pauza de țigară

În timpul orelor există și o pauză. În această recreație, elevii sunt scoși în curte. La fiecare etaj, în fața scărilor, sunt gratii care nu pot fi deschise decât de gardieni.

„Cei peste 18 ani ies la o țigară. În schimb, minorii nu au voie la fumat”, spune Roxana Apostol (53 de ani), consiliera închisorii. Este una din regulile care nu sunt respectate de puștani, care au nevoie de tutun ca să simtă rebeliunea tinereții. Inspectorii Apador-CH au descoperit, anul trecut, că minorii fumează și că acest fapt „este o sursă constantă de trafic și tensiuni între deținuți. Tinerii au voie să cumpere țigări de la chioșcul centrului și le trafichează cu minorii, contra unor sume mari de bani, haine, alimente sau servicii. Unii minori ajung să-și dea și încălțămintea pentru țigări", este scris într-un raport al ONG-ului.

Meniul tinerilor

După școală urmează prânzul, care este și masa cea mai importantă în orice penitenciar. În cantină toate culorilor sunt clare, alb, roșu, verde - în restul penitenciarelor totul este cenușiu sau, cel mult, gri. De obicei, deținuții au în meniu ciorbă cu sau fără carne, tocană de cartofi, varză cu carne, mâncare de cartofi cu carne sau legume, supă.

Unii mai fură câte o friptură, deși fiecare rezident de la Tichilești are prevăzută o bucată de carne la fiecare masă. La micul dejun, meniul cuprinde - ceai, margarină, biscuiți, marmelada etc, iar la cină - cartofi, pilaf, paste cu branză sau salată orientală.

După prânz urmează o perioada de relax, până seara. „De obicei, în acest interval jucăm fotbal, mergem la sală”, ne spune Alin (20 de ani). În timp ce sala de fitness e mereu aglomerată, la bibliotecă e mai aerisit.

Fotbal și lacrimi

Seara, când intră în camere, majoritatea minorilor și tinerilor sunt deja sleiți de puteri după școală, cursuri, sport etc. „De fapt, asta este și problema cu deținuții tineri. Majoritatea au foarte multă energie și trebuie găsite moduri de a-i face să și-o consume”, ne explică Muscalu.

Televizorul reprezintă punctul de atenție la sfârșitul zilei. Nu se uită la desene animate, nici măcar deținuții de 14 ani, dar nici la știri. „Serialele fac audiență. Acum urmăresc un serial turcesc de pe canalul Acasă. În afară de telenovele, mai mă uit la Champions League", spune Marius.

În celule sunt cazați câte patru deținuți, pe grupe de vârstă. Stingerea se dă în jurul orei 23.00. Ușile camerelor nu sunt închise noaptea, dar deținuții nu au voie să iasă.

Uitasem de încă o asemănare cu un penitenciar al adulților, unde sunt cazați Gigi Becali sau Dan Voiculescu: toți adorm visând la ziua eliberării.

Nu le este rușine să plângă

Unul dintre cei doi psihologi ai închisorii, Șica Popa (57 de ani), lasă să se înțeleagă că, la ședințele de consiliere, mulți dintre deținuți caută și un umăr pe care să plângă. „Așa e natura vârstei. Au nevoie de cineva care să-i asculte, un umăr pe care să plângă. Le lipsește familia”, explică aceasta. Și nu plâng doar minorii din penitenciar: „Un deținut cu părinții separați și crescut de bunică s-a dus la cină la mama sa, care trăia cu un alt bărbat. Când se așeza cina în casă, el era pe prispă. Nu a fost chemat la masă. Mi-a spus cu lacrimi că nu dă vina pe mama sa, probabil bărbatul nu a lăsat-o. Am început să plâng când am văzut cum, în sufletul lui, își apăra mama”.

A fost ispitit de o friptură

Bucureșteanul Alin (20 de ani) trebuia să fie liber de câteva zile când am făcut vizita la Tichilești, însă șterpelise o bucată de friptură crocantă. Așa că a primit un raport negativ și nu a fost eliberat pe bună purtare. Spune, în timp ce își aranjează freza a la Beckham - care nu amintește nimic de tunsoarea zero pe care o vedem prin filme la toți deținuții - că nu a furat el carnea, ci un alt coleg și lui i-a dat s-o țină.

„Nu am raportat la timp la gardian și la control, carnea a fost gasită la mine”, se apară tânărul condamnat pentru furt. Știe și el că nu mai are rost să meargă pe varianta asta. De altfel, Alin este condamnat tocmai pentru furt. „Am luat niște bănișori de la cineva”, spune, spășit, tânărul.

Fost coleg cu Voiculescu

Anul trecut a stat o lună la Penitenciarul Rahova, închisoarea vedetelor - acolo unde sunt Dan Voiculescu, Mihai Stoica sau interlopul Sandu Geamănu, însă spune că viața acolo era foarte dură, mai ales pentru cineva care a trăit în lux.

„Aici, la penitenciarul de minori, e mai ușor pentru mine. În loc să stau întro celulă cu 8, 9, 10 deținuți, stau într-o celulă cu patru paturi”, recunoaște acesta.

Dacă nu-și mai bagă mâna în friptură, poate fi eliberat aceste zile. Vrea să se facă ospătar și mai târziu să plece în Elveția.

Mai întâi au protestat, apoi au iubit noua lege

După schimbarea Codului Penal, în februarie 2014, tinerii de peste 21 de ani, care au comis infracțiunile pentru care au fost condamnați înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, au fost mutați într- una din cele trei închisori destinate minorilor (Tichilești, Craiova și Târgu- Mureș). Chiar dacă în momentul solicitării aveau mult peste 21 de ani. Așa s-a ajuns în situația ca la Tichilești să fie cazat și un condamnat de 29 de ani. În primele trei-patru luni, deținuții au detestat noua lege. „Au fost aduși mulți minori și tineri din penitenciarele din județele lor, Tichileștiul fiind pe zona de Sud-Est”, spune Muscalu. Distanța mare față de familie, unii erau aduși din Iași, cum a fost Robert Ciobanu - cel care a ucis în 2005 o fetiță de opt ani, a trezit revolta tinerilor care au organizat și un protest. Revolta a dus la schimbarea conducerii, Muscalu a fost adus de la penitenciarul din Giurgiu.

Durul care a devenit grădinar

Gălățeanul Marius (24 de ani) este unul dintre deținuții aflați în situația de a ajunge în penitenciarul de minori după schimbarea codului penal, asta pentru că a comis infracțiunea când avea 17 ani. Este așa de liniștit și docil, în ciuda staturii impozante, încât sigur poate fi amicul de bere sau chiar iubitul oricărei femei. Scoate singurul oftat al discuției când este întrebat de când nu a mai vorbit cu o fată: „De la condamnare”. Mereu cu zâmbetul pe buze, cu greu s-ar putea gândi cineva că a fost trimis după gratii patru ani, în 2013, pentru tentativă de crimă. Făcea parte dintr-o gașcă care a atacat o persoană. Din fericire, au dat greș și a fost condamnat doar pentru tentativă, nu și pentru crimă.

„Nu mai am timp destul în închisoare”

Anul trecut a făcut cerere să fie mutat de la Penitenciarul Brăila, în centrul de la Tichilești. Spune că transferul i-a redat speranța. Poate fi eliberat în acest an, după ce a executat jumătate din pedeapsă, pe baza bunei purtări. „La Brăila stăteam într-o celulă de peste zece persoane. De când ne trezeam și până la culcare, ne plictiseam. Cel mult jucam rummy, câte opt ore pe zi”, face haz de necaz.

Gesticulează des și ridică în aer palmele sale mari, dar în niciun moment Marius nu pare amenințător. Dacă în Penitenciarul Brăila furia lui a crescut între zidurile celor patru pereți, la Tichilești a și uitat de nervi. „Am făcut curs de floricultor, când ies voi avea o firmă de grădinărit împreună cu sora. Particip la activități, la ședințele de consiliere psihologică, joc fotbal, tenis. Seara, dacă am timp, mai mă uit la televizor. Am ajuns să fug după timp, nu am destul”, spune cu zâmbetul pe buze acesta.