A împlinit 79 de ani (pe 27 ianuarie), dar atrage în continuare ca un magnet oamenii. Indiferent ce face, Florin Piersic nu poate trece neremarcat. Dacă ar traversa strada prin loc permis ar da peste cap întreaga circulaţie.
Aşa, la Londra şi Dublin, când a fost în toamna anului trecut, a fost oprit pe stradă de o mare de tineri dornici să facă fotografii cu el. A promis că va tăcea şi nu va mai acorda niciun interviu. Nu-l contrazicem, însă, un artist este în slujba limbii şi a poporului său, nu se poate opri din a împărtăşi din experienţa sa, din bucuriile sale şi din pasiunea cu care îşi face meseria. O mare de jurnalişti care pun întrebări cu voci mai joase, care habar nu au de deontologie profesională, nu pot pune căluş unui OM care a vorbit toată viaţa despre cea mai mare iubire, TEATRUL.
Şi-a sărbătorit ziua prin muncă, pe scena Palatului Copiilor, alături de Medeea Marinescu, jucând în spectacolul „Străini în noapte”, doua generații ale scenei lirice și un recital actoricesc plin de haz. „Of, fato! Ce bine că nu mă uiţi, ce bine că mai există şi jurnalişti ca tine! Ţi-ai amintit că am făcut ceva pentru această ţară. N-am avut încotro, am iubit acest pământ până nu am mai putut. Mă faci fericit că-ţi aminteşti de mine”. Cine îl poate uita!
De ce îl iubim pe Florin Piersic?
Ne puteți urmări și pe Google News
Niciodată nu poți vorbi doar cinci minute cu el. O întâlnire cu cel mai îndrăgit actor al românilor durează minimum câteva ore
Florin Piersic s-a identificat cu majoritatea personajelor pe care le-a interpretat de-a lungul timpului. A dat tot ce inima sa mare a cuprins. Are o incredibilă capacitate de a jongla cu propriul temperament şi este un extraordinar actor de compoziţie. E de ajuns să ne amintim de eroii cărora le-a dat viaţă în „Columna”, „Mihai Viteazul”, „Pintea”, „Haiducii lui șaptecai”, „Drumul oaselor”, „Șapte băieți și-o ștrengăriță”. La filmările acestuia din urmă l-a cunoscut pe actorul francez Jean Marais, de la care a învăţat să dea autografe fără să obosească. Cât despre teatru, cine mai cunoaşte numărul rolurilor sale? Pe 
atunci, un actor nu ştia să spună nu pot, mi-e rău, vreau pauză de ţigară sau nu am chef. Escalada ziduri, ca un cascador, deși era după două călătorii cu trenul și un spectacol jucat în aceeași seară. Aşa l-au prins zorile de nenumărate ori. Numai el ştie de câte ori venea din ţară, de la filmări, îmbrăcat în costumul cu care juca, numai ca să ajungă la teatru la timp, atunci când avea spectacol.
„Am avut dascăli extraordinari, care au știut ce sămi ceară, pentru a putea să dau ceea ce trebuia, și că am avut colegi de excepție, dintre care unii se află acum, sunt distribuiți acolo, în ceruri! Mi-e dor de ei în fiecare clipă!”.
„Viața mea”
Este popular, iubit, vorbeşte mult, dar acesta este farmecul său. Viaţa sa a avut o infinitate de vieţi înlăuntrul ei. Personajele-i sunt puternice, conştiente de forţa lor, lucide şi aspre uneori. Are simţul umorului dezvoltat şi dăruieşte zâmbete tuturor. „Întâlnirea mea cu publicul este mereu una interactivă. E viața mea. Viața mea de actor. Totul depinde de public. El e judecătorul meu. Eu îl simt, pentru că de aia sunt actor și nu am altă meserie”, recunoaşte Florin Piersic.
Recomandările noastre
