Exită formule multiple de a domina, de a ţine în linişte sau sub papuc un popor. Îi dai bani, cum o fac kuweitienii, din vânzări de petrol. Le explici cât de mult te ajută economic şi securitar vecinul sau partenerul geopolitic rus, încât poţi renunţa la reforme, aspiraţii de libertate şi drum european pentru perspective ambigue şi neconvingătoare precum Uniunea Vamală şi nou-înfiinţata Uniune euro-Asiatică. Dar percepţie, emoţia şi credinţa intimă a unui popor nu o poţi înfrânge, nici schimba.
Armenia e în situaţia de a fi intrat cu bună ştiinţă sub dominaţia totală a Rusiei. E adevărat, Rusia îi asigură securitatea, îi oferă arme, are trupe staţionate pe teritoriul său, trupe ce-i asigură controlul frontierelor şi securitatea în raporturile cu Iran şi Turcia. Mai mult, Rusia îi dă gaz ieftin şi i-a luat mai pe nimica toate unităţile energetice de producţie, de la centrală atomo-electică la companie de distribuţie de gaz şi energie electrică.
Totuşi nu a fost nevoie decât de o scânteie pentru a vedea cât de mult îi iubesc cu adevărat armenii pe ruşi, cât de superficială e relaţia strategică. La începutul săptămânii trecute, un soldat în termen de la baza militară rusă 102 din Gyumri, Valeri Permjakov, a împuşcat cu arma din dotare o întreagă familie armeană alcătuită din şase persoane, printre care se afla şi un copil de 2 ani. Singurul supravieţuitor este un sugar în vârstă de 6 luni, care se află în stare critică la spital. După 24 de ore de la producerea crimei, Permjakov a fost capturat lângă graniţa dintre Armenia şi Turcia şi a recunoscut fapta.
Tragedia a stârnit furia armenilor, care s-au adunat cu miile pe străzile oraşului Gyumri pentru a protesta împotriva influenţei Rusiei în Armenia şi pentru a cere ca Permjakov să fie predat autorităţilor armene pentru a fi judecat. Protestatarii s-au adunat în jurul misiunii diplomatice ruse din Gyumri şi au aruncat cu pietre în poliţie. Printre sloganurile scandate s-au numărat „Armenia nu e Crimeea” şi „Caracterul vostru ucide copii noştri”. Drapelul Federaţiei Ruse a fost „călcat în picioare” de armeni. Şi la Erevan lumea a ieşit în stradă şi ciocniri violente au avut loc cu forţele de ordine în centrul capitalei.
A fost nevoie de o scânteie, pe un fond profund emoţional, pentru ca armenii să răbufnească şi să se uite în interiorul sufletului lor, la adevăratele neînţelegeri şi credinţe în raport cu ruşii. Aşa au răbufnit nemulţumirile pentru anexarea Crimeii şi agresiunea militară din Estul Ucrainei, care s-ar putea întoarce, pe acelaşi temei, şi împotriva altor state post sovietice, poate chiar a Armeniei. Aşa a răbufnit nemulţumirea faţă de suveranitatea limitată şi postura de ocupanţi pe care o au ruşii în Armenia.
Oficialii armeni au calmat publicul, însă judecarea vinovatului e incertă, chiar dacă crima s-a comis în afara bazei militare şi e o infracţiune de drept comun, nu supusă regulilor militare din Armata rusă. Însă predarea de către autorităţile armene a soldatului către baza rusă face ca să presupunem că acesta se află deja în Rusia, fiind exfiltrat peste noapte. Nu înseamnă că nu va fi judecat şi condamnat, dar una din principalele nevoi care putea linişti mulţimea, faptul că se face dreptate şi vinovatul este aspru pedepsit, nu are loc în Armenia.
Tensiunea există în societatea armeană, iar evenimentul acesta nu a făcut decât să o probeze autorităţilor armene şi celor ruse. Nemulţumirea e în creştere, şi vor veni noi runde de alegeri. Poate nu va exista opoziţia care să le câştige, însă cert e că avertismentul e fără echivoc şi afirmat public: armenii îşi vor viaţa înapoi, cu ameninţările şi problemele grave pe care le au, dar vor să decidă singuri asupra propriului viitor.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
