Istoricii americani descopereau în 1967, în Arhivele Naţionale de la Washington, un seif sigilat, care aparţinuse căpitanului L. S. Vickers, cu sigiliile intacte. Înăuntru au găsit sute de cutii mici, galbene, conţinând role cu microfilme. Microfilmele cuprindeau întreaga arhivă a Abwehr-ului: 17.478 role de microfilm, cuprinzând 18 milioane de pagini de documente secrete. Citirea arhivei microfilmate a Abwehr-ului a durat ani de zile. Cea mai mare surpriză descoperită în arhiva serviciului condus de Canaris a fost că nemţii interceptaseră convorbirile telefonice dintre presedintele american Roosevelt şi premierul britanic Churchill.

Experţii în comunicaţii anglo-americani erau convinşi, în timpul războiului, că disuţiile telefonice dintre cei doi lideri, Churchill și Roosevelt, nu puteau fi interceptate. Firma americană "Bell Telephone" pusese la punct un sistem care segmenta banda obişnuită de frecvenţă în benzi mai mici şi amesteca tonurile normale ale vocilor, până le făcea de nerecunoscut. Numit "A-3", sistemul fusese introdus în septembrie 1939 la radio-telefonul cu care Roosevelt îşi efectua convorbirile. Apoi, el fusese îmbunătăţit cu un inversator care schimba tonul, intensitatea şi claritatea vocii.

Însă, nemţii citiseră în octombrie 1939 în The New York Times un articol cu titlul "Roosevelt, protejat în convorbirile cu trimişii săi de un sistem de distorsiune care poate deruta spionii străini". Articolul oferea detalii privind sistemul de distorsiune introdus la Casa Albă pentru convorbirile telefonice transatlantice şi

descria felul în care Roosevelt îl folosise pentru prima dată în conversaţia avută pe 1 septembrie 1939, când ambasadorul american de la Paris îi comunicase ştirea invadării Poloniei.

Articolul a ajuns "Comitetului Interdepartamental" german, care se ocupa cu interceptarea convorbirilor telefonice internaţionale.

Nimeni din cadrul comitetului nu a acordat atenţie articolului din NYT, până cand o agenţie germană nu a adoptat sistemul descris acolo. "Deutsche Reichpost" desfăşura cercetări privind dezvoltarea mijloacelor de comunicaţie telefonică şi telegrafică. Ministrul german Wilhelm Ohnesorge propusese ascultarea comunicaţiilor transatlantice prin sistemul inductiv. Apoi se concentrase asupra altei metode: descifrarea conversaţiilor "distorsionate" care aveau loc pe circuitul radio dintre Anglia şi America.

Un inginer neamţ realiza în septembrie 1941 modelul unui distorsor, dar şi al unui aparat de corecţie a distorsiunilor. Mai mult timp a fost necesar pentru construirea unei staţii de control şi realizarea echipamentului pentru interceptarea, înregistrarea şi corectarea distorsiunilor. Pe 1 martie 1942, proiectul era funcţional. O staţie de urmărire, prevăzută cu o antena gigantica fusese construită lângă Eindhoven. Echipamentul permitea "descifonizarea" instantanee, pierzându-se doar câteva silabe la fiecare modificare de frecvenţă, ceea ce corespundea unei perioade de douazeci de secunde, după care noua frecvenţă era identificată automat.

Transcripţia era apoi transmisă la Berlin, prin intermediul unui teletip "G-Schreiber", care folosea propriul său sistem de distorsiune. Întreaga operaţiune, de la interceptarea convorbirii transatlantice şi până la primirea transcrierii ei la Berlin, nu dura mai mult de două ore. Astfel Hitler ştia imediat ce vorbeau Roosevelt şi Churchill.

Churchill a fost cel care i-a dat un telefon preşedintelui SUA, pe 29 iulie 1943, ca să vorbească de arestarea lui Mussolini. "După părerea mea", i-a spus preşedintele, "trebuie să obţinem cât mai repede o predare necondiţionată, urmată de un tratament cât se poate de generos al populaţiei italiene... În nici un caz, ofiţerii noştri nu trebuie să fixeze vreun termen fără aprobarea dumneavoastră sau a mea".

Cand transcrierea convorbirii telefonice a fost pusă pe masa lui Hitler, la orele 11 dimineaţa, Führerul a ordonat pe loc trupelor germane să ocupe Italia.

Sistemul german de ascultare a continuat să funcţioneze. Pe 5 mai 1944, înregistrase o convorbire de cinci minute între Roosevelt şi Churchill, în care discutaseră despre constituirea forţei de invazie aliate din Marea Britanie. Transcrierea interceptarii a fost expediată imediat la cartierul general al lui Hitler.