Austria poate deveni primul stat din Uniunea Europeană cu un președinte anti-UE, iar un referendum din Italia poate provoca demisia guvernului și venirea la putere a forțelor eurosceptice

Austriecii au fost chemați a treia oară la urne în acest an pentru a-și alege președintele. Bătălia se dă între Norbert Hofer, de 45 de ani, reprezentând Partidul Libertății din Austria (dreapta), și independentul Alexander Van der Bellen, de 72 de ani, sprijinit de ecologiști.

În aprilie, a avut loc primul tur al alegerilor, iar cei doi s-au clasat în fruntea preferințelor, zdrobindu-i pe candidații partidelor conservator și socialist, formațiuni austriece tradiționale, aflate la guvernare din 2007, într-o coaliție trans-ideologică.

În al doilea tur, care a avut loc pe 22 mai, a câștigat Van der Bellen, cu doar 31.000 de voturi în plus, însă scrutinul a fost anulat din cauza unor suspiciuni de fraudă: în luna iulie, Curtea Constituțională a constatat că peste 700.000 de voturi prin poștă au fost numărate greșit și a dispus repetarea turului II.

Nu se pot imagina doi candidați mai diferiți (și nu doar din cauza vârstei): în timp ce Van der Bellen este reprezentantul tipic al Stângii europene, cu tot ce presupune aceasta - pro-imigrație, pro-gay, pro-UE și favorabil accelerării integrării europene, concomitent cu cedarea de suveranitate în favoarea Bruxelles-ului - Hofer este eurosceptic, anti-imigrație și naționalist, militând pentru consolidarea suveranității Austriei.

Marea miză a echipelor celor doi candidați a fost mobilizarea electoratului, obosit după aproape un an de campanie dură. Imigrația a ținut capul de afiș al temelor electorale, după ce Austria a primit în ultimul an peste 90.000 de refugiați, în vreme ce alte sute de mii au traversat țara în trecere spre Vest și Nord.

Ultimele sondaje arătau un avantaj infim în favoarea carismaticului Hofer, care beneficia și de sprijinul clasei de mijloc, speriate de derapajele stângiste și ultra-liberale ale lui Van der Bellen.

Bruxelles-ul și principalii săi sponsori – Berlinul și Parisul - se tem că o eventuală victorie a lui Norbert Hofer ar putea plasa Austria în siajul Marii Britanii, de a părăsi Uniunea Europeană. Mai mult, ar încuraja tendințele centrifuge din sânul UE, în condițiile în care, în 2017, în Germania vecină și în Franța sunt programate alegeri generale, respectiv prezidențiale.

Deși rolul președintelui Austriei este mai degrabă unul de protocol, acesta are totuși puterea de a dizolva Camera inferioară a Parlamentului și a provoca alegeri anticipate. Nemaivorbind că Hofer, șarmant și excelent orator, ar avea la dispoziție o tribună înaltă, de la care să-și facă auzite ideile.

Capcana italiană

Simultan cu alegerile prezidențiale din Austria, în Italia a avut loc un alt scrutin crucial pentru Europa. Premierul Matteo Renzi și-a dorit mai multă putere pentru guvernul său, propunând o reformă constituțională care să reducă din prerogativele Parlamentului. Referendumul de ieri i-a chemat pe italieni să se pronunțe tocmai în legătură cu acest pachet de reforme, însă, la scurt timp de la convocare, plebiscitul a fost privit de italieni ca unul pro sau anti-UE.

FOTO: Matteo Renzi, un răsfățat al liderului de fapt al UE, Angela Merkel

Promisiunea lui Renzi că va demisiona dacă modificarile propuse de el vor fi respinse nu a făcut decât să toarne gaz peste focul pasiunilor iscate de scrutin. Într-adevăr, o demisie a lui Renzi ar însemna alegeri anticipate, care pot aduce la guvernare o coaliție anti-UE, în frunte cu Mișcarea Cinci Stele, condusă de carismaticul actor Beppe Grillo, aflată în fruntea majorității sondajelor.

Mulți observatori apreciau că tânărul (42 de ani) și impetuosul Matteo Renzi a căzut în propria capcană: admis după Brexit în Troica neoficială care conduce UE (alături de Germania și Franța), premierul a crezut că acesta era momentul propice pentru a-și securiza și maximiza puterea. Efectul a fost contrar: și-a coalizat împotriva sa toate forțele anti-UE, anti-imigrație și pro-familie din Italia.

Potrivit legii din Peninsulă, cu 15 zile înainte de vot sunt interzise sondajele, însă ultimele cercetări sociologice dădeau câștigătoare tabăra NU (împotriva modificării Constituției) cu diferențe între 5 și 7%.

Disperat că riscă să piardă totul, Mattero Renzi a bătut fără încetare țara în ultimele săptămâni, pentru a le cere italienilor să voteze pentru reformele sale, însă se pare că din nou efectul a fost invers. O caricatură din Corriere della Sera, îl înfățișează pe un preot care învață un copil: „Dumnezeu este pretutindeni, fiule”. La care băiețelul răspunde: „Ăsta e Renzi, părinte!”

Sentimentelor anti-europene, care s-au descărcat asupra lui Renzi pentru criza imigranților sau legalizarea parteneriatelor civile între homosexuali, li se adaugă nemulțumirile italienilor față de modul în care guvernul a gestionat efectele catastrofelor naturale ce au lovit în serie Italia în ultimele luni: cutremure, inundații, tornade. Italienii l-au perceput pe premier mai interesat să-și promoveze reformele care să-l mențină la putere, decât să rezolve problemele oamenilor de rând.

O eventuală victorie a taberei NU, urmată de o demisie a lui Renzi, ar putea reprezenta lovitura de grație pentru economia Italiei (a treia din UE), aflată într-o criză gravă de ani de zile. Cu o datorie națională ajunsă la 133% din PIB, cu un sistem bancar fragilizat de credite neperformante și decapitalizare, căderea guvernului Renzi și posibilitatea instalării unui executiv eurosceptic ar zgudui întreaga Zonă Euro.

Deși un „Itexit” pare departe, încă, totuși observatorii cred că o excludere „terapeutică” a Italiei din Eurozonă, pentru a evita contagiunea, este foarte posibilă.