După o perioadă de relativă acalmie și contemplare a situației curente, după represaliile înregistrate la nivelul întregii societăți turce ca urmare a tentativei de lovitură de stat militară din 15 iulie, UE a luat taurul de coarne și a devenit tot mai vocală, începând cu data introducerii în dezbatere parlamentară a legii privind reintroducerea pedepsei cu moartea.
Ultimele zile au adus tensiunile la cote importante de unde și întrebarea majoră relativă la relațiile UE-Turcia: cum se va încheia? În îngheț total sau cu un divorț în stil italian?
Liderii celor două principale grupuri politice din Parlamentul European au cerut deja luni suspendarea negocierilor privind aderarea Turciei la blocul comunitar, ca urmare a epurărilor desfăşurate de preşedintele Recep Tayyip Erdogan după lovitura de stat eşuată din luna iulie. „Mesajul nostru către Turcia este foarte clar: negocierile de aderare trebuie îngheţate imediat”, a declarat Manfred Weber, liderul grupului popular (Partidul Popular European -PPE). Un mesaj similar a fost transmis şi de Gianni Pitella, liderul grupului socialist (Alianţa Progresistă a Socialiştilor şi Democraţilor Europeni - SD). „Vrem să îngheţăm negocierile de aderare”, a spus acesta. „Mesajul nostru politic către Turcia este că drepturile omului, drepturile civile şi democraţia sunt nenegociabile dacă vrea să facă parte din UE”, a mai spus Pitella în timpul dezbaterii din planul Parlamentului European, care urma să acorde joi un vot consultativ privind posibila îngheţare a negocierilor cu Turcia.
Dezbaterea a avut loc în timp ce în aceeași zi, alţi aproape 15.000 de funcţionari publici, oficiali militari, din poliţie şi alţii au fost demişi în Turcia şi peste 500 de instituţii şi mass-media închise în legătură cu presupuse legături cu puciul eşuat din iulie, potrivit unui decret oficial. Un număr de 1.988 de membri din cadrul personalului forţelor armate turce, 7.586 din forţele de poliţie, 403 de jandarmi şi peste 5.000 din instituţii publice au fost demişi în epurarea de marţi. Numărul total al persoanelor demise după lovitura de stat din iulie depăşeşte 110.000.
Iar reacția concomitentă a Președintelui Erdogan la adresa diplomațiilor europene care găzduiesc și nu extrădează lideri ai minorității kurde, ca și a celor care găzduiesc membri ai fundației Gulen, considerată teroristă în Turcia, nu a putut fi depășită decât de propia sa ieșire la adresa statelor membre NATO care doresc să acorde azil politic militarilor reprezentanți ai Turciei în NATO care nu au vrut să revină în țară la ordin și au rămas în statele în care serveau la momentul puciului.
Între UE și Turcia relațiile sunt însă mult mai complexe, iar posibilitatea „divorțului italian” aduce multe prejudicii. Nu înseamnă că ignorarea principiilor și valorilor fondatoare ale UE, drepturilor omului, sau ignorarea epurărilor pe criteriile legăturilor cu organizația gulenistă ar fi o soluție. Însă discuția privind liberalizarea vizelor pentru cetățenii turci contra fiabilității acordului bilateral Turcia UE de combatere a migrației e un subiect dificil de ignorat.
Deja Turcia a ridicat semne mari de întrebare legate de comportamentul liderilor unor state chiar înaintea tentativei de puci în raport cu perspectiva europeană a Ankarei, deși negocierile sunt deschise. După 15 iulie, s-au înmulțit liderii europeni care nu dau nici o șansă Turciei. De aici până la referendumul de reorientare a Turciei și abandonarea drumului european nu e decât un pas, mai ales ca Organizația comunității de la Shanghai, SCO, abia așteaptă dorința Turciei de a deveni membru cu drepturi depline. Și fără instrumentul negocierii capitolelor din proiectul aderării, cu ce pârghii am putea discuta subiectul reformelor sau menținerii regulilor democratice în Turcia?
Recomandările noastre
