Cartea unui jurnalist rus care a petrecut ani buni intervievând zeci de surse relevă că trădarea este păcatul pe care temutul lider de la Kremlin şi anturajul său nu-l iartă niciodată.

Pentru opinia publică din Vest, politica rusă se confundă cu secretosul preşedinte rus, Vladimir Putin, care din când în când dispare cu săptămânile fără prea multe explicaţii. Putin însă nu acţionează singur niciodată. Ca mulţi alţi lideri mondiali, preşedintele rus dispune de o vastă reţea de aliaţi puternici care îl susţin sincer, dar îl şi amăgesc, după cum arată în cartea sa jurnalistul şi activistul Mikhail Zigar, opozant al regimului de la Kremlin.

”The Guardian” scrie că jurnalistul este fondatorul unui canal independent de ştiri Dozhd (Ploaia) care a fost închis de către autorităţi în 2014. A petrecut ani de zile intervievând zeci de surse din interiorul Kremlinului iar cartea care conţine aceste mărturii – Toţi oamenii de la Kremlin - conturează un portret convingător al lumii politice aflate la cârma Rusiei, în rândurile căreia trădarea este păcatul capital.

Cartea încearcă să explice, printre altele, cum de, în ciuda disputelor în privinţa intervenţiei militare din Siria, evenimentelor din Ucraina şi amenințărilor în privința Țărilor baltice care au provocat tensiuni uriașe între Occident și Rusia, soldate cu sancțiuni economice pentru cea mai urmă, încrederea rușilor în Putin e încă uriașă, situație care îi permite să candideze, fără probleme, pentru un nou mandat la alegerile prezidențiale din 2018.  

Potrivit lui Zigar, oamenii lui Putin sunt deosebit de abili și recurg adesea la trucuri pentru a obține de la el aprobările necesare.

De exemplu, Putin a fost reticent în privința organizării Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Sochi, din 2014, ale căror costuri au fost fabuloase. Pentru a-l convinge, purtătorul său de cuvânt Dimitri Peskov ar fi aranjat ca de-a lungul șoselei pe care ajungea Putin la Kremlin să fie montate bannere pro-olimpiadă. De asemenea, la orele la care Putin se afla în mașină și asculta radioul, posturile sale preferate transmiteau aceleași tip de mesaje.

Când Zigar i-a cerut lui Peskov să admită sau să respingă această poveste, puternicul ofițer de presă de la Kremlin a răspuns sarcastic: ”Uneori e nevoie să recurgem la mici trucuri”. Președintele a acceptat să aloce aproximativ 50 de miliarde  de dolari pentru întrecerile cu pricina.

Din mai multe surse guvernamentale, jurnalistul a aflat că Putin încearcă să-și convingă tot anturajul să urmească serialul american House of Cards pentru acuratețea cu care redă intrigile politice vestice. Liderul de la Kremlin susține că uneltitorul Frank Underwood este ”politicianul tipic american”, motiv pentru care preferă să susțină figuri controversate precum fostul premier italian Silvio Berlusconi sau candidatul republican la Casa Albă, Donald Trump, dar care sunt mai ”practici” și mai ”cinici”, mai spune Zigar.

În ceea ce privește decizia de anexare ilegală a Ucrainei, Zigar spune că nu a fost vorba de vreo strategie îndelung pregătită. ”Nimeni nu era pregătit pentru asta, nimeni nu se aștepta la așa ceva și a fost o surpriză pentru  publicul rus pentru că nu se exprimase public vreo dorință de ”aducere înapoi” a  Crimeei”, a mai pus jurnalistul. Situația a fost în contrast puternic cu războiul din Georgia din 2008,  în privința controversatei republici Osetia de Sud, când intervenția Rusiei a fost precedată de o campanie de televiziune de luni de zile despre agresiunea Georgiei.

Jurnalistul mai spune că Putin și oamenii din anturajul său, inclusiv șeful Consiliulului de Securitate al Federației Ruse, Nikolai Patrușev, cred cu convingere în propria propagandă: că Statele Unite sunt decise să distrugă Rusia, mai spune Zigar.

Cu ani în urmă, Patrușev, unul dintre cei mai importanți consilieri ai președintelui, chiar spunea într-un interviu acordat unei publicații rusești importante că America ”este geloasă pe uriașele resurse naturale ale Rusiei”. Întrebat de unde știe asta, Patrușev a răspuns fără ezitare că de la un medium KGB care i-ar fi citit gândurile fostului secretar de stat american Madeleine Albright.

Zigar mai spune că ideea pozelor cu Putin ”topless”  a fost de a arăta opiniei publice un ”bărbat tânăr, energic, activ, temerar”. Ce nu se cunoaște e că, pentru a obține cadrul perfect, Putin a fost nevoit, la un moment dat, să treacă înot, de mai multe ori, un lac cu apa rece ca gheața. Putin a dorit să pozeze în ipostazele respective, pe când era premier, iar Dmitri Medvedev președinte, și pentru ca publicul să înțeleagă, printr-o comparație inevitabilă, cine e mai bun și mai puternic.

Tot Zigar povestește că în momentul în care a vrut să candideze, Putin l-a convins pe Medvedev să renunțe la o nouă candidatură avertizându-l că Rusia ar putea fi țina unei conspirații puse la cale de SUA. ”Situația e dură și am putea să ne pierdem țara dacă nu o conducem cu mână forte”, i-ar fi spus Putin lui Medvedev în 2011 care s-a retras lăsându-l pe Vladimir Putin să se instaleze lejer, din nou, în fruntea Rusiei, în mai 2012.

Jurnalistul disident spune că după ani de studiu și analiză s-ar desprinde o singură concluzie importantă în ce-l privește pe liderul de la Kremlin. Putin nu mai are sprijinul elitelor concentrate în capitală sau în alte orașe importante, ci sprijinul clasei muncitoare de pe tot curprinsul țării care sunt ”mult mai conservatoare, religioase,  reticente la reforme și, în același timp, nostalgice după perioada sovietică”.