S-a terminat cum nu se putea mai rău. A fost exact așa cum m-am rugat să nu fie.
La finalul campaniei de subscripție publică pentru achiziționarea „Cumințeniei Pămîntului”, Guvernul a strîns mai puțin de un sfert din suma necesară. Am preferat datele reci, seci ale bilanțului și am evitat să privesc spectacolul penibil cu ministrul culturii și primul-ministru anunțînd că acest eșec îngrozitor este un succes. Țin mult și la ministrul culturii și la premier și nu am vrut să-i văd așa, rumegînd vorbe de tinichea, spunînd ceva ce nici ei nu cred. Cum poți spune la finele unei campanii în care ți-ai propus să strîngi 6 milioane de euro și ai atins puțin peste 1,3 milioane că este un succes? Sînt siderat și prefer să uit că cei doi au putut face așa ceva...
Dar, să revenim la rușinea noastră. Cum de n-am putut strînge 6 milioane de euro pentru lucrarea lui Brâncuși? Mai întîi, pentru că totul a început prost. O asemenea campanie începe cu un moment tare, cu un eveniment de „kick-off” care aduce deja ceva bani. La noi a început cu un anunț pe Facebook (ah, blestematul ăsta de Facebook, unealtă a micii vanități și a marilor prostii!) al unui ministru urmat de informația „o să vă spun eu mai încolo unde puteți dona”. A mai trecut o săptămână pînă cînd tot pe Facebook am aflat niște numere de conturi și îndemnul „ia, poftiți!”. Așadar, totul a început, cum se spune, cu omorîrea pasiunii. Apoi, a durat o lună pînă cînd Ministerul a adus cîțiva specialiști să pună pe picioare o campanie de PR. Logic era să nu înceapă subscrpția fără campanie. Dar la noi, evident, carul stă înaintea boilor. Apoi, a venit vara. Hopa, vacanțe! Apoi, campania a început, șocant de subțirică. Mai ales pentru că nici Ministerul Culturii și nici PR-iștii angajați nu au sesizat că ceva esențial s-a întîmplat în opinia publică între momentul lansării subscripției și momentul începerii campaniei. Dintr- o cauză publică care făcea o largă majoritate, a devenit o cauză controversată. Orice PR-ist știe că una este campania de strîngere de fonduri pentru o cauză general simpatizată și cu totul altceva este strîngerea de fonduri pentru o cauză controversată. Campania a fost subțirică tocmai pentru că se adecva primei situații cînd, de fapt, noi ne aflam în cea de-a doua. Opinia publică se sucise. Apăruseră din ce în ce mai mulți contestatari ai subscripției. Ministerul Culturii nu le-a răspuns niciodată. La ce ne trebuie lucrarea? Păi dacă tot nu părăsește teritoriul țării, de ce să dăm bani pe ea? Nu cumva 11 milioane e cam mult? Întrebări idioate, desigur, dar știm cît de mult prinde idioțenia la popor, mai ales dacă e continuu spusă la televizor și mai ales dacă nu e nimeni, absolut nimeni să dea replica. O campanie presupune efortul de a răspunde convingător și cu răbdare întrebărilor idioate, asta e. Ministerul Culturii și PR-iștii s-au făcut că nu aud și nu văd că tot mai mulți ”formatori de opinie” contestă achiziția decisă de Guvern. Așa se face că astăzi, dacă întrebi în jur, mai toți vor strîmba din nas – ce ne trebuie nouă ”Cumințenia Pămîntului”? Subscripția publică a fost de tot mai multă lume contestată și de nimeni apărată. Nici măcar de cei care au lansat-o.
Și, în fine, ajungem la punctul nevralgic: cum de opinia publică românească refuză ca statul să achiziționeze Brâncuși? România este, spiritulamente, o țară profund bolnavă – asta se știe deja. O confuzie totală domnește în capul celor mai mulți oameni de pe-aici, iar sufletele lor sînt vraiște. Ură, frustrare, meschinărie, prostie. Multă prostie. Vorba lui Brâncuși...
Ultima zi a lunii septembrie 2017 a fost una dintre cele mai rușinoase zile din istoria culturii noastre moderne. Națiunea nu s-a ridicat nici măcar la un sfert din înălțimea culturii pe care i-au lăsat- o cei cîțiva înaintași – vai, foarte puțini – care au fost cu adevărat mai buni decît noi toți. Și cînd te gîndești că despre un asemenea eșec de proporții nu se vorbește deloc pentru că agenda zilei este ținută de ce zice Ghiță despre CTP, Becali despre Băsescu, Ponta despre Gorghiu, dar și Gorghiu despre Ponta, îți vine să-ți iei cîmpii...
Recomandările noastre
