Într-un editorial pentru moldnova.eu, apărut sub titlul „Bucureștiul nu înțelege Republica Moldova. Explicația furtunii „Transnistria aderă la Federația Rusă”, George Damian atrage atenția factorilor de decizie din România asupra politicii „la doua capete” din Transnistria

„Principala problemă este reprezentată de lipsa accesului direct la surse: publicațiile din București preiau știrile din publicațiile de la Chișinău. Și aici se produce ruptura: publicațiile din Chișinău au propriile interese și agende, astfel jurnaliștii din București se transformă în trompete ale acestor interese.

Experții de la București, agenți de influență!

Îi lăsăm deoparte pe experții de la București care în realitate sunt agenți de influență ale diverselor structuri din Chișinău aflate în permanentă concurență pentru favorurile și finanțările românești. În majoritatea cazurilor furtunile care se sting la fel de brusc pe cât au apărut se reduc la o întrebare simplă: ”eu de ce nu am primit bani?!?”

Acum avem cazul practic al unui decret emis de liderul transnistrean Evgheni Șevciuk, interpretat de presa din România în cheia ”Decret pentru aderarea Transnistriei la Federația Rusă”. În realitate decretul lui Șevciuk prevede ca regiunea separatistă transnistreană să își alinieze legislația cu cea a Federației Ruse, iar această dispoziție este întemeiată pe referendumul din 2006 care prevede aderarea Transnistriei la Rusia. Există o nuanță: decretul lui Șevciuk face referire la referendumul din 2006, dar nu îl pune în practică – cel mult se poate interpreta că îl pune în practică parțial, prin alinierea legislativă la principiile juridice ruse. Pe românește, Șevciuk le-a cerut parlamentarilor de la Tiraspol să copieze legile rusești.

Jocul Transnistriei și intențiile „reale” ale Rusiei

Lăsăm de-o parte faptul că foarte puțini dintre jurnaliștii de la București care au scris despre subiect au cu adevărat acces la sursa primară, respectiv decretul lui Șevciuk – din simplul motiv că poți număra pe degetele de la o singură mână jurnaliștii din România care știu rusă. Dar aproape nimeni nu înțelege esența acestei mutări de la Tiraspol.

În primul rând trebuie spus că Rusia nu prea are nici o intenție imediată și nici nu i-ar servi scopurilor pe termen scurt și mediu să anexeze Transnistria. Tot ceea ce contează pentru Rusia în acest moment în Transnistria este rezolvat din punct de vedere pratic: prezența trupelor ruse. Mai este nevoie de o recunoaștere internațională a acestei prezențe – iar asta este cuiul lui Pepelea, motiv de șicane permanente și blocaje. Iar cine își imaginează că Șevciuk de la Tiraspol va îndrăzni vreodată să producă un document care să pună Rusia în fața unui fapt împlinit se înșeală teribil.

Transnistria adoptă legislația rusă

Transnistria se pregătește de alegeri prezidențiale în condițiile unei crize economice extrem de dure. Rusia nu prea mai poate să susțină economic Transnistria, iar grupările locale s-au încăierat. Actualul parlament îi este ostil președintelui Șevciuk și părțile aflate în confruntare se întrec pentru a obține favorurile Moscovei. Un soviet suprem ostil lui Șevciuk este greu de imaginat că se va repezi să pună în practică decretul de mai sus chiar în perioada electorală. Șevciuk le-a întins deputaților o capcană: pe de o parte își demonstrează atașamentul maxim față de Moscova, pe de alta îi pune în situația dificilă de a respinge această adoptare a legislației ruse. Campania electorală din Transnistria are ca esență întrebarea ”cine este mai fidel Moscovei?” și promite să aducă bani din Rusia.

Pe de altă parte inițiativa lui Șevciuk este de natură să îi pună pe ruși într-o poziție dificilă față de partenerii europeni în negocierile pentru reglementarea conflictului transnistrean. Adoptarea legislației ruse în Transnistria reprezintă nu doar o ruptură profundă în procesul de apropiere față de autoritățile de la Chișinău care își aliniază legislația la modelul Uniunii Europene – reprezintă ceva mai grav: lipsa unor intenții serioase pe viitor de apropiere între cele două maluri ale Nistrului. Negociatorii ruși sunt astfel puși într-o situație dificilă în fața partenerilor germani – de fapt voi vreți reglementarea conflictului transnistrean (prin federalizare, un proiect mai vechi) sau sabotați orice fel de înțelegeri? Să nu mai vorbim de faptul că o anexare a Transnistriei va arunca în aer situația din Ucraina.

Dar detaliile acestea nu prea sunt înțelese la București. E mai simplu un titlu bombastic – este adevărat, lansat de presa de la Chișinău, dar cum am spus mai înainte, presa de la Chișinău are propriile jocuri și interese. Iar presa de la București nu se dezminte și mușcă la momeală ca bibanul nesătul”.