În expoziţia temporară „Imposibila uitare”, de la Palatul Primăverii, se află și fotografii care „vorbesc” despre dureroasa dispariție a mănăstirii Văcărești și a mai multor biserici din București, în vremea sistematizării orașului. Nicolae Ceaușescu s-a răzbunat pe mănăstirea Văcărești, pentru un refuz al patriarhului de atunci.

De ce a fost dărâmată mănăstirea Văcărești, în anii `80, mai ales că fusese restaurată? De a ales dictatorul să radă de pe fața pământului o minune de arhitectură și un simbol al credinței românilor?  Părintele Florin Șerbănescu, consilier patriarhal, ne-a explicat ce a stat la baza hotărârii luate de Nicolae Ceaușescu.

Părintele profesor, consilier patriarhal Florin Șerbănescu (centrul imaginii) la deschiderea expoziției de la Palatul Primăverii

„Bucureștiul, în urma cutremurului cel mare din 1977, din 4 martie, a constituit câmpul de exprimare a unor proiecte edilitare foarte ample, care au antrenat multe demolări – au fost demolate peste 20 de biserici. Fiecare cu importanța sa, cu istoria sa, cu valoarea sa. Dintre ele, sigur că mănăstirea Văcărești a reprezentat un caz mai aparte, prin faptul că era o foarte mare ctitorie a epocii brâncovenești”. De altfel, ne spune părintele, a fost ultima construcție ridicată în sitlul  născut pe vremea domnitorului martir.

„Mănăstirea Văcărești reprezintă geana închisă peste epoca brâncovenească. A fost cea mai mare biserică din această serie. Văcărești a avut o rezonanță aparte, chiar și în secolul al XVIII-lea a fost o mare bibliotecă a Mavrocordaților, era o școală de cultură. Pe urmă,  istoria a fost mai vitregă, mai ales după 1848. Mănăstirea a fost loc de detenție și a continuat cu această funcțiune până târziu în epoca comunistă.”

Dacă ura bolnăvicioasă a lui Ceaușescu nu și-ar fi aruncat umbra asupra ei, dacă mănăstirea ar fi rămas în picioare „rămânea pentru cultura noastră veche un reper, ar fi constituit un punct extrem de improtant în evoluția artei românești”. Era așezată la marginea Bucureștiului ( astăzi, acolo, în cartierul Berceni este un mall). Dar „a rămas în conștiința bucureștenilor, ca și demolarea bisericii Sfânta Vineri și alte câteva biserici. Demolarea ei a făcut foarte mult rău sufletesc românilor”, adaugă părintele cu tristețe.

Presiuni

În general se știu împrejurările. „După 1980, pe vremea patriarhului Iustin Moisescu, Ceaușescu intenționa, din ce în ce mai apăsat, să mute

vatra Mitropoliei de pe dealul din centrul Capitalei. Ar fi vrut să o mute la Văcărești. S-au făcut presiuni asupra patriarhului în mai multe rânduri, în mai multe feluri, prin  diferiți interpuși. Inclusiv Ceaușescu, personal, l-a chemat pe patriarhul Iustin la Văcrești și i-a spus: «Uite, muți aici Patriarhia». Patriahul Iustin a tăcut. Era o responsabilitate enormă”, ne spune  părintele Florin Șerbănescu.

Aspecte de la demolarea mănăstirii Văcărești

Consecințele ar fi fost dureroase.  „Asta ar fi antrenat dispariția vetrei istorice a Patriarhiei. Pentru că, dacă se muta acolo, sigur Ceuașescu ar fi demolat clădirile de pe deal. Opoziția patriarhului a făcut ca, până la urmă, să ia hotărârea demolării mănăstirii Văcărești. Nu s-a putut stăvili aceată hotărâre, Dispariția ei a fost în 1984.”

Catedrala, simbolul demnității noastre

Mai este un episod interesant, ne spune părintele consilier patriarhal. „Îndată după 1990 – urmașul lui Iustin, Teoctist ( a venit la conducerea Patriarhiei în 1986, ) a readus în conștiința publică problema construirii Catedralei Mântuirii Neamului. Era un proiect mai vechi, care apăruse după Războiul de Independență. Un proiect secular, apărut după ce țara ceasta căpătase o demnitate, după ce devenise regat. Caterdala reprezenta o biserică cu funcție simbolică deosebită, reprezentativă după momentul acesta de înălțare a țării noastre la nivelul aceasta de stat și de regat.”

 Proiectul a fost reiterat după Primul Război Mondial. de patriarhul Miron Cristea și regele Ferdinand, dar nici atunci nu s-a putut nici finaliza. A venit criza din 1929. „În epoca comunistă nici nu se putea vorbi de așa ceva, dar s-a putut vorbi după schimbările din 1990”, adaugă părintele.

De ce nu s-a făcut Catedrala pe locul mănăstirii Văcărești?

„Am fost și eu întrebat în diferite contexte, de ce Patriahia nu a cerut locul de la mănăstirea Văcărești, pentru a reface mănăstirea. Pot să vă răspund acum. Patriarhul Teoctist își dorea foarte mult să realizeze ceea ce era mai important din punct de vedere istoric: Catedrala Mântuirii Neamului, mai importantă chiar și decât istorica mănăstire Văcărești. Iar Caterdala nu putea fi făcută la Văcărești, ea trebuia să aparțină centrului Capitalei. Dar iată că Dumnezeu a ajutat ca acest obiectiv să fie realizat și dus într-o înaintată fază de execuție, sperăm ca în 2018 la aniversarea Marii Uniri să fie sfințită la roșui”, adaugă consilierul patriarhal.

Reconstruirea mănăstirii

Există și dorința sau visul, cum vreți să spuneți, c amănpstirea Văcărești să fie reconstruită. Cum pe locul în care a ființat ea acum se află un mall, trebuie găsită o altă soluție. „Văcăreștiul rămâne un loc și un moment special în sufletul nostru. Dacă ar exista cumva posibilitatea, dacă s-ar găsit o formulă de refacere a ei – nu vechiul amplasament – ci undeva în apropierea Deltei Văcărești. Asta rămâne de văzut. Cert este că, deși s-a procedat cum s-a procedat atunci, în anii `80 de la Văcărești au fost extrase destul de multe fresce, coloane, capiteluri, s-au păstrat elemente, sunt planurile foarte exacte ale ansamblului, și, cu aceste elemente s-ar putea sprijini o eventuală reconstruire a mănăstirii”, încheie părintele.