În vreme ce unii copii primesc cadouri din cele mai scumpe sau excursii exotice pentru o performanţă şcolară, la polul opus sunt cei care au o singură dorinţă: să trăiască. În două săli de examinare, şase inspectori şcolari au stat, timp de două ore, cu ochii pe doi copii bolnavi de cancer. Unul, într-un stadiu incipient, altul, deja pe tratament cu citostatice. Evaluarea Naţională a fost dată în aşezământul din curtea Spitalului „Marie Curie”

Norbert şi Iulian nu au avut emoţii, însă i-a deranjat şi i-a agitat faptul că cele şase persoane de la Inspectoratul Şcolar din Bucureşti i-au filmat fără întrerupere timp de două ore. Amândoi au cancer şi au obţinut aprobări speciale să dea examenul în spital. Ei au fost încurajaţi de Sora Myriam, care conduce Centrul Educaţional Sfânta Faustina, un aşezământ care funcţionează de opt ani. Pe lângă uşile sălilor stăteau părinţii şi medicii, care ar fi intervenit imediat dacă li s-ar fi făcut rău.

Examene între două operaţii

Povestea tristă a lui Norbert din judeţul Harghita a început în octombrie anul trecut. Abia începuse clasa a VIII-a când şi-a rupt mâna în timp ce se juca. Medicii din Târgu Mureş i-au pus umărul în ghips, dar două luni mai târziu a fost trimis la Spitalul „Marie Curie” din Bucureşti pentru o intervenţie chirurgicală. Totul a decurs normal şi a plecat acasă. După circa zece zile, lângă locul unde i se pusese un dren, i s-a dezvoltat o infecţie care creştea pe zi ce trece. A revenit la spital, a fost pus pe antibiotice, dar nu s-a intervenit chirurgical. Abia după o săptămână, la insistenţele mamei sale, i-a fost curăţată rana. Abia atunci i s-a făcut biopsia, care a arătat existenţa unui cancer osos la mâna stângă. Acum, el este programat pentru o nouă intervenţie chirurgicală.

FOTO: Norbert este sigur că va lua peste opt la examen şi că va deveni apicultor

Deşi înregistrase multe absenţe de la şcoală şi materia era dificil de recuperat acasă, el a vrut să dea examenul de Evaluare Naţională. Graţie comunităţii maghiare din Capitală, care a urgentat obţinerea autorizaţiilor, Norbert a reuşit să dea probele şi este convins că va obţine o medie peste 8, ceea ce îi va permite să intre la un liceu cu profil bio-chimie din localitatea sa natală şi să devină apicultor.

FOTO: Iulian se roagă în fiecare zi ca Dumnezeu să îi salveze viaţa

Cea mai grea probă i s-a părut cea de limba română. „Noi locuim într-o zonă în care nu se vorbeşte româneşte. Pentru noi, este ca o limbă străină. Nu e corect ca aceşti copii să aibă aceleaşi manuale ca şi românii şi nu e de mirare că ei nu pot învăţa bine limba română. Lor le trebuie manuale pentru începători ca pentru oricare altă limbă străină. Subiectele pentru ei ar trebui să fie mai uşoare”, explică mama lui Norbert. Ea spune că i s-a promis că va primi rezultatul examenului telefonic, dar mai multe griji îşi face pentru sănătatea fiului său.

Vrea acum un Samsung S6 şi un BMW când va fi mare

Iulian Anchidin are fobie pentru fotbal. Deşi copiii de vârsta lui iubesc acest sport, el nici nu vrea să mai audă de aşa ceva. Din 28 decembrie 2015, este internat la Spitalul „Marie Curie”. Are cancer osos, boala a fost descoperită în urma unei lovituri într-un meci de fotbal din faţa blocului. A mers cu mama lui la doctor, iar crudul diagnostic i-a trimis urgent la Bucureşti. Iulian este din Bacău. Deşi era foarte slăbit din cauza tratamentului cu citostatice, Iulian a ţinut morţiş să dea examenul de capacitate. A primit uşor aprobările necesare de la autorităţi.

Subiectele n-au fost deloc uşoare pentru el, având în vedere că a absolvit clasa a VIII-a în spital. Nu pentru că nu şi-a dorit asta, ci pentru că nenorocitul de cancer nu i-a dat voie. „O să iau examenul la matematică. Am făcut ceva“, se uită către mama lui şi râde. Apoi, ne priveşte trist şi ne spune: „Am aflat că am cancer după ce m-am lovit la fotbal. Nu-mi mai place acest sport. Stau toată ziua în pat şi mă joc pe telefon. Nu am unul performant, deşi mi-aş dori un Samsung S6, dar şi un laptop. Poate dacă mă daţi la ziar îmi cumpără cineva“, a fost rugămintea fierbinte a lui Iulian, care la numai 14 ani visează să conducă un BMW cândva.

Are piciorul amputat, dar vrea să fie poliţist

Gabriel Daniel Militaru are 8 ani. În primele zile de şcoală din toamna trecută, într-o recreaţie, a căzut şi s-a lovit la piciorul drept. A ajuns la spital în luna octombrie 2015, unde a fost operat. Apoi, la biopsie i s-a descoperit cancerul, care era destul de extins. „Doctorul ne-a spus că trebuie amputat piciorul ca să aibă şanse să scape. A urmat perioada în care trebuia să-i spunem. Psihologul spitalului m-a învăţat cum să-i dau vestea, altfel riscam să facă un şoc nervos şi putea fi şi mai grav. A acceptat destul de uşor vestea că va pierde piciorul. Dar nu e sigur că a scăpat. Vom avea nevoie de o proteză, care costă 7.000 de euro”, ne-a povestit oftând mama sa. Gabriel va mai sta multe luni în spital. Şcoala Sorei Myriam l-a ajutat să termine clasa a II-a. El este împăcat cu sine şi spune că vrea să fie poliţist şi îşi doreşte un laptop pentru jocuri mai sofisticate.

„Copiii au nevoie de alt spital”

Şeful secţiei de oncologie, dr. Cristian Scurtu, susţine că este nevoie de un nou spital pentru copiii bolnavi de cancer. „Acest spital a fost construit pe vremea comuniştilor special pentru sugari. Avem nevoie de o nouă unitate medicală pentru tratarea copiilor bolnavi de cancer. Acum avem aproape 30 de copii la oncologie şi sunt probleme cu medicamentele şi aparatura. Ni s-a stricat tomograful şi nici RMN nu avem. Cam 60% din copiii internaţi au şanse să supravieţuiască”, ne-a declarat doctorul Scurtu.

Pozele micuților răpuși de boală, în „Copacul îngerilor”

Proiectul „Şcoala în spital” s-a născut în 2003, când Fundaţia belgiană „NONA – No Name Child” a încheiat un parteneriat cu Spitalul „Marie Curie”. Scopul a fost acela de a permite accesul tuturor copiilor şi al adolescenţilor bolnavi la educaţie. În timp, în curtea unităţii medicale a înflorit Centrul Educaţional Sfânta Faustina, condus de reprezentanţi ai Bisericii Romano- Catolice. Din 2008, Sora Myriam se zbate pentru independenţa financiară a aşezământului, temându-se că belgienii nu vor mai da bani.

Cea mai grea misiune a ei este să aducă profesori care să le predea copiilor câteva materii. „Profesorii vin şi pleacă repede pentru că sunt foarte afectaţi emoţional. Puţină lume rezistă să vadă suferinţele prin care trec aceşti copii şi cum se agaţă ei de viaţă. În plus, ei sunt şi foarte prost plătiţi, cu 10 lei pe oră. Vreau să propun modelul belgian, unde profesorii primesc bani în mod egal şi de la Ministerul Sănătăţii şi de la cel al Educaţiei”, ne-a explicat Sora Myriam.

Măicuţa profesor

De la 15 ani a simţit nevoia de a trăi altfel, îşi începe relatarea Sora Miriam. Născută într-o comună din judeţul Bacău în urmă cu 52 de ani, ea provine dintr-o familie cu 11 copii, de credinţă romano- catolică. De 31 de ani este măicuţă, începându-şi ucenicia ca bucătăreasă în mănăstire. În 1990, a fost aleasă pentru înfiinţarea Grădiniţei romano-catolice „Sf. Tereza”, lângă Cimitirul Bellu.

Ca să poată conduce unitatea, a fost trimisă pentru trei luni în Austria să înveţe limba germană. În 1991 a absolvit Colegiul Pedagogic, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Limbă şi Literatură Germană şi Teologie, din cadrul Universităţii Bucureşti. Aşa că, meseria ei de bază este cea de profesor de limbă germană.

Veşnică amintire

La prima vedere, pare că pe perete este desenat un copac, pentru amuzamentul copiilor. Dar dacă te uiţi cu atenţie, pe alocuri, ca şi cum ar sta printre frunze, sunt fotografiile unor copii. „Este incomplet acum, nu am avut timp să-i punem pe toţi”, explică sora Myriam. Văzând nedumerirea noastră, ea continuă: „Sunt pozele copiilor care au trecut pe aici şi acum sunt într-o lume mai bună”, ne spune Sora Myriam. Oricât ai fi de puternic emoţional, este imposibil să nu ţi se umezească ochii.